Business Politic

Între sporuri și performanță

Radu Rosulescu

Din când în când se trezește câte un politician care vrea vizibilitate sau câte un jurnalist care vrea rating să se uite prin statistici și să țipe în gura mare – E strigător la cer, domnule… uite trântorii ăștia din sectorul public ce salarii mari au în timp ce hărnicuții din sectorul privat muncesc pe nimic!! Nu se poate așa ceva, în nicio țară din lume nu s-a mai pomenit!

Măh, de fapt se poate și este perfect normal. În sectorul public majoritatea angajaților au studii superioare – profesori, medici, funcționari, pe când în sectorul privat, cel puțin în comerț, construcții și agricultură (sectoarele cu cei mai mulți angajați), domină joburile care necesită studii medii. Desigur, un muncitor înalt calificat ar trebui să fie plătit regește – am văzut odată un reportaj pe National Geographic despre portul Los Angeles – acolo un macaragiu foarte bun câștigă peste 100.000 dolari pe an pentru că și munca lui valorează milioane. La noi nu e cazul. Înalta calificare a cam dispărut din România. Nu există oferte pentru joburi înalt calificate așa cum nu există nici muncitori înalt calificați. Cei care au fost s-au dus prin alte țări.

Ok, dacă pe medie e normal ca în sectorul public să avem venituri mai mari, nu mi se pare totuși normal felul în care sunt obținute. Și am spus venituri de data aceasta pentru că pe lângă salariu veniturile sunt rotunjite cu foarte multe sporuri. Băi nene, te doare mintea de câte sporuri există. Te minunezi de câtă creativitate dau dovadă unii. De la spor de computer și spor de stat pe scaun până la spor de praf. Măh, dacă nu-ți dă spor de stat pe scaun o să stai în picioare? Dacă nu-ți dă spor de praf o să-ți pui biroul într-o poieniță printre copaci și păsărele sau o să înghiți același praf pe care îl înghițim cu toții în oraș? Dacă nu-ți dă spor de computer o să muncești cu abacul?

Când s-a discutat despre legea salarizării unitare au spus politicieni că terminăm cu sporurile. Care au fost date deja vor fi incluse în salariu și de atunci înainte nu vor mai fi alte sporuri. Așa ar fi normal, nu? Adică salariul îl negociezi când te angajezi – Îți convine să muncești în condițiile x pentru salariul y? Dacă da atunci bine, dacă nu atunci caută în altă parte. Cerere și ofertă. Da, multe companii private oferă și alte beneficii pe lângă salariu – de la asigurare suplimentară până la grădiniță gratuită. Și aici se dă dovadă de multă creativitate. Doar că beneficiile astea au un scop practic și sunt bune nu doar pentru angajați, dar și pentru companie. De fapt sunt două scopuri practice – să fidelizeze angajații și să evite (în mod legal) diverse taxe. Și companiile private mai oferă ceva. Oferă bonusuri. Dar nici bonusuri nu iei doar pentru că stai pe scaun sau stai toată ziua cu ochii în calculator. Bonusurile sunt legate de performanță – dacă muncești mai bine atunci și compania te plătește mai bine pentru că la rândul ei câștigă mai bine. Da, uneori angajatorii uită de bonusuri deși ai muncit mai bine, uneori uită de tot că trebuiau să te plătească deși ai muncit. Dar asta este altă discuție. Vorbim acum doar de companii corecte ca să facem o comparație validă cu sectorul public.

Deci?

Păi uite așa – PSD a făcut ce știe să facă – să dea pomeni electorale din banii statului. După ce au zis că includ sporurile în salarii (deci au crescut salariile, doar că nu le-au crescut având în spate o justificare economică – nici creștere de productivitate nici cererea și oferta de pe piața muncii) au trecut în lege alte sporuri, au lăsat portițe astfel încât să se inventeze alte sporuri. Da, au trecut și o limită de 30% din suma salariilor de bază pentru sporuri. Și ghici ce? Domnul prim-ministru Cîțu ne anunță ieri că sporurile sunt foarte aproape de acea limită de 30%. Deci toată lumea a împărțit sporuri ca pe covrigi. Dacă legea permite atunci hai să dăm pentru că nu dăm din buzunarul nostru, dăm din buzunarul statului, nu? Ce dacă nu se justifică acele sporuri? Nu-i nimic, inventăm noi ceva. S-au dat atâtea sporuri încât bugetul statului nu mai poate să le plătească. S-au dat atâtea sporuri încât statul nu mai e în stare să facă nicio investiție, ne câcâim cu câteva zeci de kilometri de autostradă pe an, nu s-au făcut spitale, nu s-a putut cumpăra nici măcar o amărâtă de saltea gonflabilă pentru pompieri. Ah, da, s-au făcut câteva stadioane pentru fotbal, doar că fotbalul din România este mort și îngropat pentru că a intrat pe mâna unor infractori fără scrupule (o parte din hoțiile lor au fost deja dovedite în instanță). Și ne mândrim cu Catedrala Mântuirii Neamului. Să fie primit. Doamne ajută!

Dacă în lumea asta nu ni se poate oferi o viață decentă măcar să ne mântuim pe lumea cealaltă.

Adaugați un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.