L-am auzit ieri pe şeful celui mai mare partid politic din România criticând în termeni extrem de duri actualul guvern. Dacă stau să fac un calcul rapid îmi iese că nu au trecut bine 4 luni de când avem acest guvern tehnocrat şi deja se clatină foarte tare. Desigur, domnul Dragnea este extrem de supărat pe toată această poveste legată de alegerea primarilor într-unul sau în două tururi de scrutin. Aşa că face poate ceea ce ştie cel mai bine: condiţionează existenţa cabinetului de posibile decizii în acest sens.
Iar când auzi asemenea vorbe nu poţi să le iei decât ca pe o ameninţare.
Sincer şi eu sunt nemulţumit. Şi eu mă gândesc la eficienţa şi mai ales la viitorul acestui guvern, dar nu din perspectiva alegerilor. Ci din cauza bâlbelor din sănătate. La Piteşti mor pruncii cu zile. Moare viitorul acestei ţări. Iar România parcă ar trăi în urmă cu 200 de ani, nimeni nu ştie ce se întâmplă.
Da domnule Dragnea, ăsta este un motiv suficient de serios să te înfoi serios la acest guvern şi cu precădere la ministrul sănătăţii. Se scurg zile de coşmar pentru părinţii acelor copii. Şi noi mergem pe bâjbâite. O fi de la apă, o fi de la fructe… nu este nici de la una nici de la alta. Nu ştim pe ce lume suntem, între timp micile suflete se ridică la cer, iar sistemul nostru sanitar ne arată că este mort de mult.
Domnule Dragnea, în calitate de principal lider politic din această ţară, care consideraţi că este prioritatea absolută? Sistemul sanitar, căpuşat de mai bine de 25 de ani sau alegerile care din păcate nu mai pot aduce nimic nou… pentru noi alegătorii. Căci dacă o să vă burzuluiţi vreodată la Guvernul Cioloş, sau la oricare alt guvern, atunci când mor copii alegătorilor dvs., credeţi-mă că am să mă alătur acestui demers. Până atunci, din păcate, realizez că prioritățile omului politic sunt cu totul altele decât cele ale alegătorului.
În acelaşi registru, ieri fostul premier Călin Popescu Tăriceanu l-a chemat la raport în Parlament pe actualul premier Dacian Cioloş. Subiectul discuţiilor ar fi trebuit să fie dreptul la libera exprimare.
Prin natura meseriei nu am cum să nu susţin un astfel de demers. Numai că şi de această dată cumva privim lucrurile diferit. În timp ce Călin Popescu Tăriceanu, omul fără culoare politică foarte bine definită, se erija în apărător al unei instituţii private de media al cărui patron plăteşte păcatele trecutului, eu mă gândeam la poliţistul braşovean Marian Godină. Este omul care a schimbat într-o oarecare măsură percepţia despre poliţişti. Este omul care cu o banală pagină de facebook a comunicat cum de multe ori nici măcar instituţia în sine nu a reuşit să o facă.
Ieri acelaşi poliţist după presiuni nenumărate îşi anunţă demisia. De ce? Pentru că a fost mustrat pentru a câta oară că a îndraznit să reţină carnetul de conducere unui şofer care avea ca pasager pe şefa Crucii Roşii Braşov. Nu intru în alte detalii că deja simt că-mi cresc atmosferele.
Pentru un astfel de motiv şi eu l-aş chema pe primul ministru la raport în parlament. Nu este posibil ca un poliţist care-şi face treaba să fie presat să-şi dea demisia pentru simplu fapt că şi-a luat libertatea să se exprime în mediul online şi pentru că-şi permite să-şi facă meseria corect.
Aşadar domnule Tăriceanu, poate că ar trebui să vă reevaluaţi priorităţile. Încercăm să facem sistemul să funcţioneze sau ne interesează doar tribuna de unde ne putem expune promisiunile electorale niciodată îndeplinite?Interesul meu ca alegător, domnule preşedinte al senatului, este să am un sistem corect şi funcţional. Indiferent dacă vorbim de poliţie, sănătate sau învăţământ. Interesul dvs care este?