O să încercăm astăzi o foarte scurtă lecţie de istorie, pentru că cine nu-şi cunoaşte istoria îi poate repeta greşelile. Din nou, încercăm să privim cifrele, şi să traducem implicaţiile economice pe care le-a avut marea unire de la 1 decembrie 1918.
Unirea României dincolo de paradele militare spectaculoase pe care le vedem în fiecare an, a avut implicaţii economice extrem de profunde. 1 decembrie 1918 a însemnat unirea unor zone sărăcite de povara unui război care durase pentru noi 2 ani.
Război care ne-a adus pagube de 14 miliarde de dolari în condiţiile în care PIB-ul acelor vremuri ajungea aproape de 12 miliarde de dolari. Iar când sărăcia este pusă la comun sub nicio formă ea nu aduce bunăstare.
Cu toate astea, judecată de departe, unirea ar putea să fie tradusă ca un succes economic deoarece, per ansamblul să, PIB-ul României cunoaşte o creştere. Problema era însă alta – structura economică pe care creştea acel PIB nu era una sănătoasă. De fapt sunt voci, izolate, care spun că eşecul economic al acestei ţări a fost parafat pe 1 decembrie 1918.
Calculele economice reci, au dus la acea vreme la Unire. Privindu-se doar partea plină a paharului… adică dublarea teritoriului dar şi creşterea semnificativă a populaţiei. Suprafaţa agricolă se dublase şi ea, iar cea acoperită cu păduri se triplase comparativ cu 1914. Reţeaua de căi ferate crescuse de două ori şi jumătate… însă dincolo de toate România rămânea o ţară preponderent agrară cu 80% din populaţie angajată în acest domeniu.
Inegalităţile între zonele unite erau uriaşe. Transilvania, Banatul și Bucovina, venite din Imperiul Austro-Ungar, aveau un grad cât de cât bun de industrializare. Însă Basarabia, după 106 ani de dominață rusească, nu crescuse.
Vechiul Regat era cel puțin la nivel antebelic, cel mai bine dezvoltat. Cei 48 de ani de domnie ai lui Carol I au dus România pe un drum al modernizării fără precedent în istoria țării.
În noua strucutră statală, vechiul regat reprezenta 53% din industria totală, Transilvania – 27%, Banatul 11%, iar bucovina și Basarabia, 5% respectiv 4%.
La scurt timp după unire s-a văzut cât de grea este jumătatea goală a paharului. 1918 a însemnat și sfârșitul războiului. Agricultura se afla într-o situațiedeosebit de grea.Era epuizat întregul stoc de cereale și nu se mai putea asigura nici samânțapentru culturi, nici hrana pentru populație.De aici până la criza alimentară nu a fost decât un pas.
O situațiegrea a cunoscut și industria. La începutul anului 1919, producțiaindustrialăse redusese la mai puținde 50% fațăde nivelul antebelic. Industria extractivăa petrolului și-a redus producțiacu aproape 48%, iar cea de cărbunecu 55%.
După război, și căileferate, parcul de locomotive șivagoane au suferit serioase distrugeri. Tabloul economic al României de atunci este completat de o inflație puternică, dar și de o dezorganizare a finanțelor țării, cu un deficit bugetar considerabil.
România trebuia să înceapă reconstrucția…
Trebuia reconstruită ca să avem şi noi o ţară ca afară. Vă întreb, dacă ar fi să puteţi schimba din temelii România cu ce ţară aţi vrea să semene şi de ce? Vă aştept răspunsurile aici pe blog, sau prin sms la numărul de telefon 0774,600,600.
Simplu.
Ar trebui sa fie tot Romania, dar cu oameni mai educati. Restul decurge din asta – Cand prostia si ignoranta scad, toate lucrurile bune cresc.