”Every great magic trick consists of three parts or acts. The first part is called „The Pledge”. The magician shows you something ordinary: a deck of cards, a bird or a man. He shows you this object. Perhaps he asks you to inspect it to see if it is indeed real, unaltered, normal. But of course… it probably isn’t. The second act is called „The Turn”. The magician takes the ordinary something and makes it do something extraordinary. Now you’re looking for the secret… but you won’t find it, because of course you’re not really looking. You don’t really want to know. You want to be fooled. But you wouldn’t clap yet. Because making something disappear isn’t enough; you have to bring it back. That’s why every magic trick has a third act, the hardest part, the part we call „The Prestige”.”
Orice truc de magie constă în trei părți sau acte. Primul se numește The Pledge (angajamentul). Magicianul îți arată ceva obișnuit: un pachet de cărți, o pasăre sau un om. Poate te roagă să-l inspectezi și să vezi dacă într-adevăr este real, nemodificat, normal. Bineînțeles… probabil nu e. Al doilea act se numește The Turn (virajul). Magicianul ia acel obiect obișnuit și face ceva extraordinar. Acum te întrebi care e secretul, dar nu o să-l afli pentru că, bineînțeles, nu îl cauți cu adevărat. Nu vrei să știi cu adevărat. Vrei să fii amăgit. Dar nu aplauzi încă. Pentru că făcând ceva să dispară nu este suficient; trebuie să-l aduci înapoi. De aceea orice truc de magie are și un al treilea act, partea cea mai dificilă, partea pe care noi o numim The Prestige (prestige).
Vezi, ce se întâmplă în politica românească este un spectacol neîntrerupt de magie. De mai bine de 26 de ani politicieni de toate felurile s-au urcat pe scenă și au încercat să ne atragă cu hocus-pocus-urile lor.
Au reușit? Da, se poate spune și așa. Unii au reușit să ne facă să-i votăm, mulți au reușit să facă să dispară sume uriașe de bani din bugetul statului, au făcut să dispară o grămadă de fabrici și uzine, au făcut să dispară recoltele etc. Curată magie, nu? Ar trebui să fie invidioși chiar și David Copperfield sau Criss Angel, nu? Ei poate au reușit să facă să dispară o mașină, poate un tanc, dar să dispară ditamai combinatul…
Dar e o problemă. O sesizezi? Oare de ce nu aplaudăm? De ce nu suntem entuziaști? De ce nu ne place spectacolul lor de magie dacă sunt atât de buni?
Ai un răspuns? Nu? O să-ți spun eu atunci.
Hai să luăm drept exemplu ceea ce s-a întâmplat în ultima perioadă pe scena politică. Avem câteva personaje care au ieșit în prim plan și avem 2 spectacole care se joacă în paralel.
Primul show se desfășoară pe scena principală. La fel ca și în filmul The Prestige, avem de-a face cu 2 magicieni rivali – Liviu Dragnea și Klaus Iohannis.
Acum Dragnea e pe scenă, e în centrul atenție, iar Iohannis e oarecum în culise, încercând să îi distrugă numărul de magie al lui Dragnea.
Liviu Dragnea a făcut hocus-pocus în campania electorală. I-a ieșit de minune, nu? Doar a câștigat alegerile detașat. La partea de promisiuni și angajamente (The Pledge) a fost minunat.
Eh, după alegeri au apărut surprizele (The Turn). Problema lui Liviu Dragnea e că el pregătise altceva și a fost luat prin surprindere. Dragnea se gândise că imediat după alegeri se instalează premier, dă 2-3 ordonanțe ca să pară că va face exact ce a promis în campanie, lumea o să-l aplaude după care oamenii vor fi mult mai preocupați cu tăiatul porcului, cu făcutul cozonacilor, cu shoppingul … pe urmă venea la foc automat Crăciunul, Anul Nou, Sf. Vasile, Sf. Ion… multă mâncare și mai ales multă băutură… lumea începea să uite de promisiuni și tot ce s-a întâmplat în campania electorală, totul părea perfect aranjat și timingul era perfect.
Dar uite că n-a ieșit hocus-pocus-ul așa cum voia. Cea mai mare lovitură, bineînțeles, a fost acel articol de lege care interzice condamnaților penali să ocupe poziții ministeriale. Deodată jumătate din puterea și aplombul lui Dragnea au dispărut. Dar omul recuperează repede. E călit în jocuri de culise. A și găsit soluția – Se(r)vil Shhaideh – personaj foarte șters, aproape inexistent politic, dar cu un CV bogat în ceea ce privește slugărnicia față de baronii locali, deci o alegere foarte bună.
A intrat în scenă Klaus Iohannis și, cu un hocus-pocus mai puțin spectaculos, dar foarte eficient, i-a dat o lovitură zdravănă lui Liviu Dragnea. Miza era foarte mare. Pentru Dragnea era important să poată face guvernul înainte de Anul Nou ca să poată controla bugetul. Dacă mai ții minte, a fost un episod care a trecut aproape nebăgat în seamă de către presă – Dragnea l-a sunat pe Cioloș și i-a cerut să proroge (adică să amâne) măsurile fiscale ce ar fi trebuit să intre în vigoare la 1 Ianuarie – printre cele mai importante fiind eliminarea taxei pe stâlp și accizei pe carburanți. Cioloș, a zis că face cum zice Dragnea după care, probabil pentru că a primit un telefon și de la Cotroceni, s-a spălat pe mâini și n-a mai prorogat nimic. Klaus Iohannis pe de altă parte a respins-o pe doamna Se(r)vil fără prea multe explicații. Probabil că și dacă era vorba de Warren Buffet ar fi luat aceeași decizie. Pentru că interesul lui Iohannis era tocmai ca Dragnea să nu poată ajunge la butoane înainte de Anul Nou și să nu poată lua nicio decizie (în speță să amâne eliminarea taxelor).
Nu pot să nu fac o paranteză. Cred că cel mai fericit om de pe planetă de acest Crăciun a fost Preafericitul Daniel. Nah, el e preafericit mereu, dar acum cred că a fost prea-prea-preafericit. Îți dai seama? Dragnea îl lovise chiar la temelie, la dogmă, în Core-Business. Hai, să avem un președinte protestant nu e prea plăcut pentru Biserica Ortodoxă Română, dar să fi avut și un premier musulman ar fi fost prea de tot.
Cum spuneam mai sus, Liviu Dragnea recuperează repede. A găsit un alt hocus-pocus. În primul rând a găsit un alt premier servil în persoana domnului Sorin Grindeanu. Domnul acela care se juca stingher cu un pix în timp ce Liviu Dragnea trona în fața microfoanelor și explica presei ce va face guvernul. Și a mai găsit domnul Dragnea și un țap ispășitor. Pe cine? Pe Cioloș, evident. Dacă tot l-a folosit pe post de sac de box toată campania electorală și el n-a zis nimic, Dragnea s-a gândit să-i mai arunce o pisică moartă peste gard – chipurile din bugetul de stat lipsesc 10 miliarde (exact suma care îi lipsește domnului Dragnea ca să acopere pomenile promise pe termen scurt) – cu alte cuvinte Dragnea ar face ce a promis în campanie, dar acum îi va fi foarte greu dacă nu imposibil pentru că uite, nenorocitul acela de Cioloș i-a lăsat bugetul gol.
Pe o scenă secundară, cu mult mai puțină audiență, dar cu mare abnegație își joacă rolurile doi infami – Ghiță și Băsescu. De data aceasta nu sunt rivali ci lucrează împreună. Scopul lor e destul de simplu – să lovească în sistemul de justiție și ei să scape basma curată după toate potlogăriile pe care le-au făcut.
Ghiță e un maestru al disparițiilor. După ce a făcut să dispară sume mari de bani din bugete, arătându-ne în schimb niște programe informatice care s-au dovedit nu prea eficiente, a venit și cu marea scamatorie – a dispărut chiar el. Dispărut dispărut, dar are grijă să mai arunce pe scenă din când în când câte o pocnitoare ca să nu se plictisească audiența.
Băsescu, pe de altă parte, nu prea știe să facă scamatorii fine. El e așa, mai din topor. În schimb se pricepe foarte bine la scamatoriile de bâlci. Și deh, asta știe asta face. 10 ani de zile a transformat toată România într-un imens bâlci și ne-a întors tuturor portofelele pe dos.
Bineînțeles, spectacolul Ghiță-Băsescu poate fi urmărit pas cu pas la televiziunile antamate în acest sens.
Aș mai comenta, dar m-am cam plictisit. De fapt m-am cam scârbit. Aaa, hai să mai spun de un hocus-pocus căci nu pot să mă abțin. PNL-iștii au făcut și ei unul și aproape au dispărut de tot. Ai mai auzit ceva de partidul acesta? Eu nu. Doar că ei nu au dispărut cu ajutorul magiei ci prin propria prostie. Probabil de aceea magicianul Klaus Iohannis s-a hotărât să apară pe scenă. Lui i-ar fi plăcut să stea mai liniștit, să mai plece într-un concediu, să admire peisajele… Dar nah, dacă PNL e varză și el e plecat în concediu cum ar mai câștiga al 2lea mandat?
Mai ții minte întrebarea? Dacă politicienii noștri sunt magicieni așa de buni de ce nu aplaudăm la sfârșit? De ce nu reușesc să ne entuziasmeze?
Pentru că nu au prestigiu. Un spectacol de magie are întotdeauna 3 acte, dar ei nu duc niciodată magia până la capăt. Lipsește exact al 3lea act – Prestigiul. Da, au făcut să dispară fabricile și uzinele, au făcut să dispară banii din bugetul național, dar n-au pus nimic în loc. Magie ar fi fost dacă ar fi apărut alte fabrici și uzine, mai mari, mai eficiente, dacă ar fi apărut mai multe școli și spitale, dacă ar fi apărut niște autostrăzi. De dispărut au dispărut multe, dar de apărut la loc nu au mai apărut.