Hexi, crimă împotriva umanităţii

Despre HexiPharma cred că este momentul să vorbească procurorii. Una este businessul şi evaziunea fiscală alta este crima. Ori Hexi exact asta a făcut – o crimă cu premeditare. Bomboana de pe coliva acestei afaceri, dospită într-un sistem grav bolnav, au fost părerile de rău ale şefilor companiei. Nu cred că există un gest mai cinic pe lumea asta decât cel în care-ţi ceri scuze pentru moartea premeditată a zeci de oameni. Moarte care a apărut din dorinţa de înavuţire peste noapte.

Au apărut rezultatele testelor cerute de această dată de guvern. Aşadar vorbim de date oficiale şi nu de acuzele aduse de vreun jurnalist sau aşa cum s-a încercat la un moment dat să se inducă ideea, de vreo firmă concurentă care a pierdut cine ştie ce licitaţie. NU! Avem rezultatele alb pe negru care arată clar că businessul Hexy a fost de fapt o escrocherie. Aş fi tentat să o compar cu FNI-ul sau cu Caritasul, numai că acolo nu au murit oameni. Vorbim însă de efectul de multiplicare a banilor prin diluarea soluţiilor vândute până la transformarea lor în apă de ploaie. FNI-ul, Caritasul şi Hexi au vândut iluzii, gogoşi la preţ de caviar.

Sunt mai multe lucruri care în acest moment pe mine mă intrigă la culme.

În primul rând rezultatele anunţate de Guvern, care spune că toate soluţiile analizate au fost diluate. TOATE. Unele şi de 2500 de ori. Ori această informaţie vine cumva în contradicţie cu ceea ce ne transmitea în urmă cu câteva zile fostul ministru al sănătăţii, Achimaş Cadariu. Pe atunci într-o încercare de muşamalizare, pardon de calmare a spiritelor, ni se transmitea că doar 5% din substanţele controlate au fost neconforme. Păi eu acum pe cine să cred. Pe fostul ministru Cadariu, director al unui spital care a făcut afaceri cu HexiPharma sau informaţia dată de Guvern care şi-a dat seama că lucrurile au cam scăpat de sub control şi cel mai probabil în al 12-lea ceas s-au gândit să dea cărţile pe faţă.

Eu cred că fostul ministru al sănătăţii trebuie să dea nişte explicaţii legate de acel control care devine, în noul context, irelevant. Şi mai cred că pentru a avea rezultate în ancheta în curs, ar trebui investigate inclusiv afacerile pe care spitalul condus de Cadariu le-a făcut cu Hexi.

Un alt lucru care îmi ridică semne de întrebare este cel legat de viteza de reacţie a guvernului. De ce primim acest răspuns la aproape o lună de la declanşarea acestui mega scandal? Oare câţi oameni au fost infectaţi în acest interval de timp? Şi mai ales cine răspunde pentru asta?

Şi dacă tot am ajuns la partea asta cu răspunderea mă uit spre decizia companiei de intrare în insolvenţă. Şi vă spun că nu o văd cu ochi buni. În mod normal insolvenţa ar trebui să fie privită ca o perioadă de reorganizare prin care se încearcă salvarea de la faliment a unei companii. Numai că patronii Hexi deja şi-au informat angajaţii că de la 1 iunie nu vor mai fi plătiţi. Prin urmare aici nu există niciun gând de salvare a companiei. Lucrurile sunt cât se poate de clare. HexiPharma se îndreaptă spre faliment. Un astfel de proces, al unei companii care are mii de contracte cu marile spitale din ţară, cu siguranţă o să dureze ani. Dar de ce au optat patronii pentru această variantă?

Sunt cel puţin două motive. Unul ţine de PR – scandalul este atât de mare încât nu mai poate fi gestionat. Imaginea nu mai poate fi curăţată. Cine ar mai face business cu Hexi? Cine s-ar mai încumeta să-i achiziţioneze produsele indiferent de şpaga pe care ar putea să o primească?

Şi doi – e o chestiune de viziune. Este foarte probabil ca statul dar şi anumite familii care au suferit de pe urma acestui business, să se îndrepte spre companie pentru a cere despăgubiri. Aşa că de la o entitate economică aflată în faliment mai poţi lua doar praful de pe tobă.

Dar, tot ca o părere personală, HexiPharma nu o să dispară. S-a muncit prea mult, s-au format, controlat şi alimentat nişte relaţii la nivel înalt pe care nu le poţi abandona peste noapte. În locul Hexi va apărea o nouă companie, cu un alt nume, posibil cu alţi acţionari, dar în spatele cărora se va afla acelaşi personaj, acelaşi păpuşar dacă vreţi, care ştie exact cum funcţionează sistemul. Şi în acest fel am ajuns la miezul problemei. O firmă precum Hexi Pharma a existat pentru că sistemul a permis. Vorbim de un sistem sanitar finanţat cu aproximativ 7 miliarde de euro anul. O sumă uriaşă care se scurge în conturile oamenilor care-l controlează. În acest moment sistemul sanitar nu este făcut şi nu funcţionează în favoarea pacientului ci este o maşinărie perfectă de făcut bani pentru oamenii cu relaţii dar mai ales tupeu.

Să diluezi substanţele dezinfectante de 2500 de ori, asta după ce le-ai mărit preţul prin firme offshore de peste 10 ori asta înseamnă tupeu. Să ieşi public să-ţi ceri scuze unor familii cărora le-ai omorât, prin substanţele pe care le-ai vândut copiii, taţii, mamele, fraţii sau surorile, asta înseamnă tupeu.

Tot ce putem spera în acest moment este ca acest lucru să nu se mai întâmple. Dar pentru asta trebuie schimbat un sistem întreg, ori la noi rezistenţa la schimbare este uriaşă.