Aflu că la Palatul Victoria se coace o lege a lobbyului.
Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu acest termen am să le spun că este vorba despre o întreagă industrie a influenţei la nivel înalt. Un loc în care se învârt milioane de euro. Ca să vă faceţi o idee, Băncile din Europa cheltuie peste 120 de milioane de euro anual pentru ca interesele lor să fie promovate la Bruxelles, acolo unde se iau deciziile importante pentru blocul comunitar. Este, poate, cea mai scumpă investiţie pe care o fac în… vorbe. Şi poate cea mai profitabilă, pentru că orice reglementare amânată sau anulată le poate aduce multe zerouri în conturi. Dar pe lângă bănci există şi industria tutunului, industria auto si cea farmaceutică… toate aceste ramuri investesc sute de milioane de euro pentru a obţine influenţa în faţa oamenilor care au decizia în vârful pixului. Ăsta este lobby-ul.
O industrie extrem de alineacoasă, care chiar dacă la noi nu a fost legiferată ea a există şi învârte sume cu multe zerouri. Spre exemplu Dorin Cocoş a fost lobyst. Considerat un om cu influenţă, Dorin Cocoş, a preluat o problemă legată de nişte retrocedări de terenuri pe care a şi rezolvat-o. Partea proastă este că pentru rezolvarea ei a luat nişte bani fără factură pe care i-a împărţit către persoanele cu funcţii de decizie. De aici lobbyul s-a transformat în trafic de influenţă şi dare de mită.
Tocmai fiindcă este o industrie în care se învârt foarte mulţi banii Lobby ul este un fel de joc pe sârmă.
Întorcându-ne la Palatul Victoria, acum Guvernul caută ca termenii din proiectul de lege să fie exact definiți astfel încât activitatea să nu fie interpretată, la limită, drept trafic de influență.
A mai fost o astfel de tentativă venită din parlament, acolo unde aleşii neamului nu vroiau neapărat o lege a lobbyului cât mai ales vroiau să legifereze traficul de influneţă. În documentul respectiv se spunea că parlamentarii și consilierii locali și județeni pot reprezenta direct sau indirect interesele alegătorilor, precum și ale oricăror persoane fizice sau juridice în relația cu autoritățile centrale sau instituțiile publice, dar fără obligativitatea îndeplinirii procedurilor impuse de lege pentru activitatea profesionistă de lobby sau a altor formalități. Se vede de la o poşta care era intenţia parlamentarilor, a văzut acest lucru şi societatea civilă care a făcut presiuni în urma cărora vorul a fost amânat.
Dorin Cocoș nu a fost lobbyst ci un hoț ordinar.
Există o delimitare foarte clară între lobby și trafic de influență.
Lobby se face pentru a influența anumite politici ale guvernului.
Să dau un exemplu – Gazele de șist. Pe de-o parte sunt cei care susțin că interesul economic ar trebui să primeze și că ar fi bine să exploatăm gazele de șist (asta dacă o să le găsim), iar pe de altă parte sunt cei care sustțin că lupta împotriva poluării și conservarea naturii sunt mai importante.
Cele 2 tabere au fiecare argumente poltice și o decizie e greu de luat. Aici pot interveni lobbystii care sa incline balanta intr-o parte sau alta.
Lobbyistii promovează interesul unei tabere, dar până la urmă fac și ceva folositor societății – deblochează o situație.
Pe de alta parte, cei care fac trafic de influență o fac pentru că au un interes material direct și personal.
De exemplu – cineva vrea să construiască un bloc cu 7 etaje, dar în mod normal n-ar avea voie decât 4 din cauza planului de urbanism. Acel cineva dă o șpagă unui funcționar corupt și construiește blocul așa cum a vrut el.