Grecii făcură nefăcuta. Când ne era Europa mai dragă, când putea și doamna Merkel să guste o ciorbă a la grec fără să i se mai pară prea acră, a venit Tziptras și a vărsat strachina cu tzatziki pe toate bursele lumii.
Dar ce urmează?
Cred că asta se întreabă toată lumea. Iar răspunsul diferă în funcţie de cine-l dă. Europenii mai vehemenţi ar spune Grecia nein, nein geld (bani). Dacă ar răspunde grecii ar spune că negocierile abia acum încep şi că ei sunt singurul popor care nu va negocia cu finanţatorii în genunchi.
Adevărul, însă, este întotdeauna la mijloc.
Ziua a început interesant. Ministrul de finanţe Yanis Varufakis şi-a dat demisia. Da, acelaşi ministru care aseară, după rezultatul alegerilor mai avea puţin şi o punea de o Zorba. Ceea ce-mi arată că peste noapte convorbirile cu Europa au înroşit firul telefoanelor şi că de fapt negocierile au început deja. Dacă mă întrebaţi pe mine, capul lui Varufakis a fost o condiţie pentru continuarea discuţiilor. Acel Varufakis care spunea că mai bine şi-ar tăia o mână decât să semneze acordul în discuţie. Prin urmare nu avea ce să mai caute la masa tratativelor şi nici la cârma ministerului de finanţe.
Pe termen scurt lucrurile se vor înrăutăţii. Informaţiile din lumea financiară, neconfirmate din cauza opacităţii actualului guvern, spuneau că de azi Grecia nu mai are bani. Prin urmare pensiile şi salariile nu se vor mai plăti, iar de aici scenariul este destul de clar pentru toată lumea, scenariu care presupune inclusiv proteste de stradă. Banii sunt punctul cel mai sensibil, orice susţinător al Syriza când se va vedea cu buzunarul gol şi burta ghiorăind de foame va ieşi în stradă chiar împotriva propriului vot.
În paralel discuţiile vor continua cu banii pe masă. În această seara Angela Merkel se întâlneşte cu Francois Hollande. Vor pune Grecia la cale. Acolo se va stabili strategia. Îi va fierbe ca pe souvlaki, sau vor stinge situaţia rapid cu un tzatziki de câteva miliarde de euro.
Dilema cu care se va confrunta Tzipras în zilele următoare este simplă: ori o va ţine cu rezultatul referendumului şi va da naştere unei revoluţii în stradă, ori va ignora referendumul şi va ceda în faţa creditorilor care la rândul lor vor finanţa plata pensiilor şi a salariilor. După părerea mea la acest din urmă punct se va ajunge, singura variabilă în acest moment este timpul.
PS – o poveste absolut interesantă imaginată de colegul meu de blog Radu Roşulescu.Orice asemanare cu anumite evenimente politice este absolut intamplatoare:
Bula e un tip finut, se trage dintr-o familie veche si are o fire vesela. Si ii place mult viata, ii place sa petreaca. De muncit ar munci el, dar nu poate pentru ca isi cam pierde timpul prin baruri. Pana acum Bula a dus-o bine. Pentru ca e baiat simpatic, a primit mereu mancare si bautura pe datorie. Ca deh, pe unde se ducea el era sufletul petrecerii.
Si carciumarii au fost cam inconstienti pentru ca l-au incurajat sa faca asta. Bula se ameteste destul de repede si dupa aia nu isi mai da seama ce face. Se crede buricul pamantului si arunca cu banii in stanga si in dreapta. Deh, nici nu e greu. Doar nu sunt banii lui. Sunt luati cu imprumut.
Si uite asa, luna de luna, toata lumea traia intr-o mare fericire. Bula o tinea dintr-o petrecere in alta, iar carciumarii isi frecau mainile de bucurie ca reusesc sa vanda atat de multa bautura.
Doar ca profitul carciumarilor era mai mut pe hartie. La un moment dat carciumarii au zis – gata Bula, nu-ti mai dam de baut pe datorie. Ba din contra. Te rugam sa te duci sa muncesti si sa strangi bani ca sa incepi sa iti platesti si datoriile vechi.
Ce a facut Bula? S-a dus acasa, si a chemat-o pe nevasta-sa – Nevasta, esti de acord sa strangem cureaua, sa nu mai beau pe datorie, sa mai vindem si din casa si sa incepem sa platim datoriile catre carciumari?
– Nu Bula, ce esti nebun?
Perfect. Bula era in culmea fericirii. Pai daca nevasta-sa a spus ca nu e de acord, atunci nu plateste nimic. A rezolvat cu datoriile. Acum poate sa desfaca chiar niste sampanie ca sa sarbatoreasca.
Dar de unde ia sampania? Camara e goala. Bani in buzunar nu are. Carciumarii s-au jurat ca daca nu se face baiat cuminte nu-i mai dau bani.
Doar ca profitul carciumarilor era mai mut pe hartie. La un moment dat carciumarii au zis – gata Bula, nu-ti mai dam de baut pe datorie. Ba din contra. Te rugam sa te duci sa muncesti si sa strangi bani ca sa incepi sa iti platesti si datoriile vechi.
Ce a facut Bula? S-a dus acasa, si a chemat-o pe nevasta-sa – Nevasta, esti de acord sa strangem cureaua, sa nu mai beau pe datorie, sa mai vindem si din casa si sa incepem sa platim datoriile catre carciumari?
– Nu Bula, ce esti nebun?
Perfect. Bula era in culmea fericirii. Pai daca nevasta-sa a spus ca nu e de acord, atunci nu plateste nimic. A rezolvat cu datoriile. Acum poate sa desfaca chiar niste sampanie ca sa sarbatoreasca.
Dar de unde ia sampania? Camara e goala. Bani in buzunar nu are. Carciumarii s-au jurat ca daca nu se face baiat cuminte nu-i mai dau bani.