Astăzi este ziua în care discutăm despre Grecia. Dacă ar fi să-mi desfinţez ştirea aş spune … din nou. Avem un Summit extraordinar care are ca scop căutarea soluţiei de compromis pentru salvarea statului elen. Nu ştiu daca vor ajunge la acest compromis. Ca cineva să fie salvat trebuie să şi vrea acest lucru. Am tot avut summituri cruciale, negocieri finale ş.a., fără niciun rezultat.
Aş vrea să vorbim însă despre nişte cifre. Fiindcă ele contează atunci când n euităm la economie. Hai să vedem în primul rând care sunt interesele din această zonă a peninsulei Balcanice. Pentru asta vă propun să aruncăm un ochi asupra principalilor creditori ai Atenei:
-
Germania – 56 mld euro
-
Franţa – 42 mld euro
-
Italia – 37 mld euro
-
Spania – 25 mld euro
5. Alte ţări zona euro 34 mld euro
6. FMI 32 mld euro
7. BCE 20 mld euro
restul sunt sume sub 1 miliard de euro, bani pe care orice stat îi poate pierde fără a avea dezechilibre majore. Prin umrare principalii creditori Germiania şi Franţa deţin aproape jumătate din datoria Greciei. În ce măsură sunt dispuse aceste state să renunţe la aceste sume uriaşe?… greu de spus.
Putem să discutăm fără probleme despre un default, ceea ce ar însemna o reaşezare a datoriilor şi nu o pierdere a acestora. Este dacă vreţi o reorganizare riguroasă care ar putea duce în final la recuperarea banilor împrumutaţi. Dacă este să ne uităm în istoria recentă a greciei, ţara s-a confruntat cu această situaţie periodic. Deci este un scenariu plauzibil.
Hai să mergem şi mai departe. Cât reprezintă, din punct de vedere economic, Grecia din Uniunea Europeană – sub 1,5% si undeva la 1,8% din economia zonei euro. Procente nesemnificative uşor de gestionat. Asta ne arată că şi o eventuală ieşire a greciei din Zona euro ar produce mai mult deranj acasă decât în zona monedei unice. Se vorbeşte despre o devalorizare a drahmei de peste 50% – sunt dispuşi politicienii populişti de la Atena să-şi asume acest lucru?
Bun mergem mai departe – relaţia cu România. Avem două puncte spre care putem să privim cu atenţie: sistemul bancar şi schimburile comerciale.
7% din sistemul bancar de la noi are legătură dirtectă cu băncile greceşti. Dacă-i mult sau puţin e greu de spus, şi nici nu vreau să fac aici judecăţi de valoare. Vă pot ajuta însă cu o informaţie, în Bulgaria 14% din sistemul bancar este reprezentat de băncile greceşti.
Dacă privim spre schimburile comerciale acestea reprezintă puţin peste 1% din schimburile comerciale totale ale României în timp ce la bulgari procentul este de 7 ori mai mare. Prin urmare motive de panică nu am prea avea.
Singura idee care mă sperie pe mine este reacţia emoţional exagerată pe care o pot avea pieţele. Investitorii reacţionează acum ca nişte căprioare speriate la auzul răgetului un leu rănit. O vor zbughi în toate părţile, cât mai departe de zgomotul produs şi se vor întoarce în momentul în care-şi vor da seama că un leu rănit nu mai reprezintă niciun periocol. Ceea ce vreau să spun este că o eventuală ieşire din joc a Greciei în paralel cu o creştere a dobânzilor din SUA, asteptată pentru toamnă, ar putea deprecia semnificativ leul însă doar pentru o perioadă limitată.
Mah, am butonat si eu televizorul un pic de dimineata si toata lumea vorbea de Ponta. De Grecia nu-i pasa nimanui in Romania. Noi avem alte probleme.
Indiferent ce face Grecia (ramane in Euro sau pleaca / e data afara) datoriile raman datorii si tot or sa trebuiasca sa le plateasca intr-un fel. Asa ca Germania, Franta si celelalte tari nu pierd. Pierde doar Grecia pentru ca daca iese din zona Euro, daca se tot impotriveste planurilor de restructurare / nu vor mai gasi finantare nicaieri in lume (nici macar la dobanzi camataresti