Gigi Becali este un trișor

Prin cenușa gloriei de altădată

Am scris în urmă cu aproape 2 ani un articol – Gigi Becali este un trișor – în care am arătat cum a fost furată Steaua, folosind drept sursă de informare documentele făcute public și afirmații ale celor care, într-un fel sau altul, au fost implicați în trecerea echipei de fotbal Steaua București de la clubul care i-a dat viață, Clubul Sportiv al Armatei Steaua București, la super patronul, super managerul și super antrenorul Gigi.

Articolul mai sus menționat, deși este foarte lung, nu explică în totalitate ceea ce s-a întâmplat. Așa că simt nevoia să revin cu un nou articol, în completarea primului. Lucrurile sunt foarte complicate, nu am pretenția că pot eu să fac lumină totală într-un caz atât de complex, dar măcar încerc să fac un pas înainte în aflarea adevărului. Suporterii steliști merită să afle adevărul.

În primul articol m-am concentrat asupra întrebării – Care e Steaua adevărată, a lui Becali sau a CSAului? Desigur, există 2 hotărâri judecătorești care spun fără dubii că marca și denumirea Steaua București aparțin Clubului Sportiv al Armatei. Dar justiția românească nu are o reputație ireproșabilă, iar Becali a susținut sus și tare că lui i s-a făcut o nedreptate. Ca să-l citez – judecătorii au spus că zăpada e neagră, deși toată lumea știe că zăpada e albă.

Ei bine, se pare că totuși judecătorii au avut dreptate, hotărârile lor au fost corecte. Recunosc, mie îmi este foarte antipatic Gigi Becali, m-am bucurat că Steaua București, echipa cu cele mai mari performanțe fotbalistice și echipa cu cei mai mulți suporteri din România, nu mai este asociată cu imaginea grotescă a personajului Becali. Dar, mai presus de subiectivismul meu, adevărul e adevăr – Steaua București este proprietatea CSAului nu a lui Becali.

Totuși, dacă problema proprietății s-a tranșat, mai rămâne în discuție o problemă foarte importantă, cea a palmaresului. Cine ar trebui să dețină palmaresul, Becali și echipa lui FC fcsb (Mogoșoaia sau Popești Leordeni? pentru că nu știu exact cum a rămas înregistrată) sau CSA Steaua București?

Trebuie spus că în România este un vid legislativ în ceea ce privește palmaresul sportiv. Nu este precizat niciunde cum se atribuie palmaresul în cazuri din acestea în care un club își schimbă proprietarii, își schimbă statutul juridic, falimentează, se reînființează etc. Nici FRF nu are nimic clar prin regulamente. Era și greu să aibă. FRF n-a fost în stare să facă un regulament clar în privința criteriilor prin care o echipă devine campioana României la fotbal (vezi scandalul dintre Viitorul Constanța și FC fcsb Mogoșoaia) așa că nu te poți aștepta de la ei să fie foarte clari într-o chestiune mult mai complicată decât organizarea unui campionat de fotbal.

Pe criteriul bunului simț am putea spune că palmaresul trebuie să urmeze marca. Se mai poate spune și că palmaresul trebuie acordat celui / celor care l-au făcut – în cazul de față Steaua a fost la CSA din 1947 (anul înființării) până în 1998, din 1998 până în 2003 a fost la AFC, iar din 2003 până în 2014 la Becali (fraudulos sau nu, Becali s-a ocupat de Steaua în acea perioadă) – deci măcar palmaresul de până în 1998, de altfel cel mai relevant, ar trebui să îi revină CSAului, iar discuția să rămână în jurul perioadei 1998-2014. Dar Becali susține că el trebuie să dețină tot palmaresul și aduce drept argument criteriul continuității sportive – el susține că el a preluat activitatea fotbalistică cu tot cu palmares, el a continuat activitatea fotbalistică, deci este îndreptățit să aibă tot palmaresul. CSA Steaua nu a luat înapoi de la Becali tot clubul de fotbal, a luat doar numele si sigla și și-a făcut o nouă echipă de fotbal, distinctă de FC fcsb Mogoșoaia.

Normal ar fi fost ca FRF și LPF să lămurească situația. Normal ar fi fost ca FRF și LPF să ia o decizie încă din 2014, din momentul în care s-a dat hotărârea instanței în ceea ce privește numele Steaua. Dar n-au făcut-o și nu vor să o facă. Lor le convine situația asta de ambiguitate. Bineînțeles, le-ar conveni mai mult să fie o situație clară, dar preferă așa pentru că astfel îl țin în joc și pe Becali, un om foarte influent și foarte bogat, de banii căruia s-au bucurat mulți, dar țin în joc și numele de Steaua sau măcar ce a însemnat odată Steaua, pentru că acest nume este un punct de atracție pentru un fotbal din ce în ce mai puțin captivant.

Dacă este să o luăm cronologic atunci FRF și LPF sunt primele vinovate de ceea ce s-a întâmplat la Steaua Practic FRF și LPF au insistat ca echipa de fotbal Steaua să se desprindă de CSA – LPF a anunțat MApN în februarie 1998 și apoi și în mai 1998 că este obligatoriu ca echipa Steaua să fie profesionistă. FRF a plusat și ea invocând faptul că UEFA interzice cluburilor departamentale să joace în cupele europene. Toate astea au fost niște minciuni sfruntate. S-a dovedit că UEFA nu a interzis nimic, iar treaba cu cluburile profesioniste a apărut în legea sportului de abia în anul 2000, foarte posibil tot la presiunea FRF și LPF.

Terenul fiind astfel pregătit s-a înființat Asociația Fotbal Club Steaua București și toată activitatea fotbalistică s-a mutat la asociație. Trecerea asta de la CSA la AFC îi dă acum bătăi de cap lui Becali pentru că actele s-au făcut foarte prost și Don Jiji nici nu avea cum să le rescrie pentru că el n-a avut niciodată control la CSA. Mai exact, trecerea oficială s-a făcut printr-un protocol. La punctul 10 din protocol se face referire la marcă, dar printr-o formulare ambiguă – ca fiind cea înregistrată la OSIM și conferind asociației dreptul asupra ei. Dacă s-ar fi spus clar că se transferă dreptul de proprietate era subiect încheiat. Dar s-a spus doar dreptul, iar întregul protocol se referă la cedarea pe o perioadă determinată (20 de ani) a unor facilități, printre care s-a regăsit și folosirea mărcii. Despre palmares nu s-a precizat absolut nimic. Dacă nu s-a precizat înseamnă că nu s-a transferat. În acte nu se merge pe presupuneri ci se ia în considerație doar ce scrie negru pe alb. Foarte interesant este că în acest protocol se face referire, nu o dată, la echipa profesionistă de fotbal din cadrul CSA. Dacă Steaua era deja echipă profesionistă de fotbal de ce a fost nevoie de toată această mutare? Pentru ca CSA să dea un stadion, împreună cu terenuri și facilități de antrenament și să primească în schimb o lojă în cadrul aceluiași stadion? Cum ar veni… îmi dai un conac și eu în schimb te las să-ți depozitezi niște lucruri în magazia din spatele curții. Bună afacere!!!

În protocolul sus menționat mult invocata continuitate sportivă nu este nici ea pomenită. Continuitatea este pomenită în statutul AFC Steaua – la punctul 1 se spune că AFC continuă activitatea sportivă de performanță a secției de fotbal a CSA și preia în întregime tradițiile glorioase ale acesteia. Hodoronc tronc! Tradițiile glorioase nu au legătură cu palmaresul. Dacă ne uităm în dicționar, tradiții înseamnă – obiceiuri, datini, credințe transmise din generație în generație (prin viu grai). Palmaresul unei echipe nu are legătură nici cu obiceiurile nici cu datinile nici cu credințele ci are legătură cu rezultatele sportive pe care le-a avut acea echipă și care sunt consemnate în registrele sportive.

Surprinzător sau poate nu, aceeași formulare apare și în statutul societății comerciale pe care a înființat-o Becali – cum că preia de la AFC tradițiile glorioase. Păi nene, mă scuzați, înseamnă că cei care l-au ajutat pe Becali să își facă actele au fost proști făcuți grămadă. Ori nu s-au gândit deloc să precizeze ce se întâmplă cu palmaresul ori au încercat ei să folosească o formulare sofisticată, atât de sofisticată încât nu au știut nici ei ce înseamnă. Repet, tradiții, glorioase sau mai puțin glorioase, nu au legătură cu palmaresul sportiv.

Și aici ar trebui să se pună un punct. Palmaresul este al celui care l-a făcut. Toate rezultatele obținute de către Steaua București până în momentul în care a fost preluată activitatea fotbalistică de către AFC însemnă că rămân la CSA pentru că acel palmares n-a fost transferat niciodată. Au fost transferați jucătorii, a fost dată în folosință gratuită baza sportivă și marca, dar de palmares nu a zis nimeni absolut nimic. Și nu poate fi invocată aici continuitatea. În istoria fotbalului românesc este consemnat că primele 6 titluri de campioană le-a obținut Chinezul Timișoara, echipă care s-a desființat în 1949. O parte din conducătorii echipei Chinezul s-au dus la Ripensia Timișoara, dar asta nu înseamnă că au luat cu ei și palmaresul. Palmaresul a rămas la Chinezul și așa rămâne consemnat chiar dacă echipa nu mai există astăzi. Deci și în cazul echipei Steaua, tot ce s-a obținut până în 1998 ar trebui să rămână consemnat ca fiind al CSA Steaua București pentru că nu există niciun fel de tranzacție care să specifice altceva. Repet, în protocol nu se spune că se dă TOT AFCului ci se precizează punct cu punct ce se dă – stadion, personal, dreptul de folosință al siglei, inclusiv datorii. La niciunul dintre puncte nu se spune nimic despre palmares, deci el nu a fost transferat definitiv sau dat spre folosință. Mai mult decât atât, în statutul inițial, se specifica la punctul 6 că ”Asociația se află sub autoritatea MApN, MTS și respectă regulamentele FRF, LPF, FIFA și UEFA“. Cu alte cuvinte MApN și-a mai făcut o asociație sportivă, pe lângă CSA. Deci continua activitatea fotbalistică sub un alt nume. Dacă privim așa atunci are sens și protocolul – ia de la CSA ceva și dă la AFC, dar atât CSA cât și AFC sunt tot ale MApN, deci de fapt nu înstrăinează nimic. Doar că n-a fost așa. Autoritatea MApN a fost doar pe hârtie, în realitate toată autoritatea a avut-o un singur om – Viorel Păunescu, ales drept președinte al CA al AFC.

În opinia mea palmaresul nu s-a transferat de la CSA la AFC din prostie sau nebăgare de seamă nu din alt motiv. Dacă ar fi știut atunci cineva că se vor lua peste 20 de ani actele la puricat ar fi fost mai atenți și mai preciși în exprimare. Dar nah, dacă n-au fost atunci asta e – actele sunt acte așa cum sunt și judecata se face ținând cont de ceea ce scrie în acte nu de povești și presupuneri.

După părerea multora ceea ce s-a întâmplat cu Steaua este caz penal. Dar procuratura nu și-a făcut datoria și n-a cercetat cu de-amănuntul. A existat un dosar penal care s-a soluționat cu NUP (neînceperea urmăririi penale). Becali a arătat acest document în direct la TV fiind foarte satisfăcut că îl are. Normal, din punct de vedere penal nu mai poate fi tras nimeni la răspundere. Faptele s-au și prescris între timp așa că acum putem discuta doar de vină morală.

Dacă ar fi să găsim o vină morală, atunci cine este vinovatul?

Răspunsul e destul de simplu – vinovați sunt toți care au fost implicați.

În primul rând vinovați au fost conducătorii din acea perioadă a CSAului. Până la urmă nu a venit Becali cu macaraua, cum îi plăcea lui să glumească pe seama afirmațiilor de furt făcute de către capitanul Stelei 86, Tudorel Stoica. Steaua nu s-a luat cu macaraua ci s-a luat cu niște acte semnate și ștampilate de către CSA. Probabil că au fost și presiuni de la MApN, probabil că a fost și neștiință, poate și rea credință, dar de semnat au semnat așa că măcar din punct de vedere moral sunt răspunzători.

În al doilea rând vinovați moral sunt Pițurcă și Păunescu. Ei au gândit AFC ca pe o afacere proprie, deși nu era afacerea lor. Viorel Păunescu a reușit ca în scurt timp să umple AFC de datorii. E greu de spus acum dacă în mod intenționat sau neintenționat. În primul rând i-au venit pe cap datoriile pe care MApN le avea după ce a modernizat stadionul. Deși în protocolul inițial MApN și-a asumat aceste datorii, când s-a schimbat conducerea MApN lucrurile n-au mai stat la fel. Se spune că au fost certuri mari între generali, au fost 2 tabere, o tabără reproșând celeilalte că s-a dat prea ușor stadionul și echipa de fotbal fără ca CSA să primească nimic în schimb, iar MApN a rămas și cu datoriile pe cap. Până la urmă conflictul dintre generali s-a rezolvat printr-un amendament la protocolul inițial prin care s-au transmis AFCului acele datorii. Într-una din puținele ieșiri publice (o celebră emisiune a lui Marius Tucă avându-l drept invitat pe Gică Hagi, cel care denunțase faptul că Steaua a fost furată), Păunescu a justificat datoriile prin faptul că a avut cheltuieli mari cu lotul de jucători, performanțele sportive n-au fost cele așteptate, sponsorii nu și-au onorat obligațiile etc. Și atunci l-au inventat pe salvatorul Becali.

Vinovați moral sunt și jucătorii de legendă ai Stelei care n-au zis nimic la acea vreme, cu excepția lui Hagi. Vinovați moral sunt și toți steliștii care s-au lăsat amăgiți de promisiunile lui Becali. Mai ține minte cineva primul interviu al lui Becali? A fost prin 2000. Promitea atunci că Steaua nu va mai avea rival în campionatul României și că va juca an de an în Champions League, dar nu oricum ci va juca cel puțin în sferturi sau semifinale. Cu banii lui Becali și ajutorul lui Dumnezeu… o să vedeți voi. Surprinzător este că omul nu și-a schimbat discursul de atunci. Și acum visează că el, Becali, va juca finale de UCL și că va domina fotbalul românesc și acum invocă divinitatea și încă mai sunt creduli care îl ascultă, deși în 18 ani nu a făcut aproape nimic din ce a promis. În 2000 toți steliștii l-au văzut pe Becali drept salvatorul. E adevărat, mulți și-au dat seama că nu este, galeria a început să-l conteste, dar prea târziu. Răul fusese făcut deja.

Vinovat, probabil că și penal, deși faptele sunt prescrise, este Teia Sponte, omul de casă al lui Becali, prieten cu acesta din copilărie. Teia Sponte a fost numit președinte al AFC în locul lui Păunescu și imediat ce a luat pixul de președinte a semnat actul prin care s-a înființat societatea comercială controlată de Becali. Tot Teia Sponte, în continuare rămas președinte al AFC a avut grijă să falimenteze asociația, nu înainte de a face o manevră dubioasă prin care AFC cesiona societății comerciale sigla, asta pentru ca Becali să se poată duce la OSIM și să înregistreze acea siglă ca fiind a lui. Teia Sponte este cel care a cărat celebra valiză la Cluj, Teia Sponte a devenit foarte bogat făcând afaceri imobiliare cu terenuri prin Pipera, dar astea deja sunt alte discuții și nu ne interesează acum.

Vinovați sunt cei de la MApN care, deși aveau sub tutela lor AFCul s-au mulțumit să asiste pasiv cum asociația le este luată de sub nas și s-au prefăcut că ei nu știu nimic. Da, formal s-au opus preluării ostile de către Becali, dar de fapt n-au făcut nimic ca să împiedice acest lucru.

Vinovați sunt cei de la CSA care au primit înapoi baza sportivă Ghencea (stadionul + terenuri de antrenament) și le-au închiriat fără să clipească lui Becali, în loc să-l tragă de atunci la răspundere și să-i ceară să le dea echipa înapoi. Dacă era după CSA s-ar fi îngropat toată mizeria pentru totdeauna, iar Becali rămânea bine merci cu marca și palmaresul Steaua. Și totuși ce i-a apucat? De ce s-au răzgândit, de ce au pornit procesele, de ce și-au recuperat până la urmă marca? Păi aș spune că totul s-a întâmplat din prostia și calicia lui Becali. El semnase un contract de închiriere cu CSA. Valoarea de închiriere (banii pe care trebuia să-i dea) era foarte mică – practic tot stadionul plus terenuri de antrenament, sală de forță, sală de refacere și alte facilități au avut preț de închiriere mai mic decât un apartament de lux dintr-o zonă centrală. Dar era un schepsis – Becali era obligat prin contractul de închiriere să facă niște investiții. Și la capitolul asta Becali a respectat contractul, ba a și plusat, a băgat mai mulți bani decât era obligat să bage. Problema a fost de interpretare. În timp ce Becali credea că bagă bani ca la el acasă, pentru că tot el va beneficia pe timp nedefinit de aceste investiții, cei de la CSA au privit lucrurile din alt punct de vedere și anume că acele investiții făcute pe proprietatea lor le aparțin (asta se spunea și prin contract – investițiile făcute de Becali intrau în proprietatea CSAului) drept urmare proprietatea lor s-a îmbunătățit și sunt îndreptățiți să ceară mai mulți bani pe chirie. Becali s-a simțit înșelat, (culmea, tocmai el să se simtă înșelat, el care înșelase pe toată lumea ca să preia Steaua) a ieșit scandal, Becali a amenințat că-și ia jucăriile și pleacă, CSA a rămas fermă pe poziții, Becali a plecat și i-a lăsat cu stadionul gol. L-a asta s-au adăugat și înjurăturile și vorbele batjocoritoare spuse de Becali în spațiul public și uite așa CSA s-a hotărât să se uite pe hârtiile din urmă și uite așa s-a descoperit că de fapt Becali nu are acte pentru Steaua și uite așa au început procesele și uite așa echipa lui Becali a devenit echipa fără nume, pe urmă echipa gazdă, iar mai nou se numește SC FC fcsb SA Mogoșoaia.

Foarte vinovați sunt și jurnaliștii sportivi. Dacă are cineva curiozitatea să se uite prin arhivele ziarelor de sport o să constate că adevărul s-a spus în presă. A fost o perioadă în care jurnaliștii au scris despre ceea ce s-a întâmplat cu Steaua. Eu personal am avut curiozitatea aceasta, iar articolul de față este scris cu ajutorul informațiilor găsite în presa vremii pentru că altfel n-aș fi avut de unde să aflu toate dedesubturile. Dar de la o vreme, cam de când au apărut hotărârile din justiție, jurnaliștii au uitat despre adevăr și au devenit complicii lui Becali, susținându-i acestuia toate minciunile. Un exemplu este domnul Maronică de la PROX – Ani de zile a fost un contestatar al lui Becali, a făcut nenumărate emisiuni în care satiriza comportamentul grobian al ciobanului din Pipera. Asta până într-o zi când, plictisit și enervat de atitudinea lui Maronică, domnul Becali a hotărât să-l trezească la realitate. Cum? Simplu, i-a aruncat niște cotoare de pară în cap. La propriu. Acompaniate de înjurături și amenințări. Și atunci domnul Maronică o revelație – și-a dat seama că e mai bine să fie lăudătorul ciobanului și să beneficieze de dărnicia acestuia decât să facă el pe deontologul și să se aleagă cu capul spart. Exemplul lui Maronică l-au urmat și ceilalți, cu foarte puține excepții. Nu neapărat pentru că i-a corupt sau amenințat Becali ci pentru că ei se obișnuiseră să vorbească despre Steaua de dimineața până seara și nu știau să facă jurnalism decât continuând să vorbească despre Steaua, dar nu oricum ci asociind acest nume cu cel al lui Becali, cel care, prin bufoneriile lui, le asigura un rating lejer fără ca ei să mai facă prea mult efort de documentare – cu un telefon în direct se asigură cel puțin o oră de emisie, lumea se uită ca la un reality show cu personaje hazlii, iar din elucubrațiile supermanagerului Jiji se pot scrie și 4-5 articole de tip ”bombă”.

Concluzii?

Actele sunt la CSA. Și pentru proprietatea asupra mărcii Steaua și pentru palmares. Becali nu are acte pentru că atunci când a făcut el manevrele de preluare a echipei nu s-a priceput să scrie actele cum trebuie. Ăsta este singurul motiv pentru care nu are acte – pe vorbe îi prostise pe toți, dar n-a știut cum să și scrie. De unde rezultă că și școala folosește la ceva, măcar din când în când, în chestiuni importante.

Ambiguitățile privind Steaua și FC fcsb vor mai fi întreținute o perioadă de către FRF și LPF și mai ales de către jurnaliști. Până când? Până ce Steaua va redeveni ceea ce a fost – echipă de liga 1, echipă care reprezintă România an de an în cupele europene. Când se va întâmpla asta nu își va mai aminti nimeni de Becali și de aiurelile lui. Dar până atunci oamenii au nevoie de Steaua în prima ligă, au nevoie de subiectul Steaua și de numele Steaua, trebuie să scrie despre Steaua pentru că așa au fost obișnuiți să scrie, iar dacă Steaua adevărată e în liga a 4a ei or să continue să inventeze o Stea imaginară doar pentru a putea să vorbească în continuare despre Steaua.

Suporterii care iubesc Steaua pentru numele Steaua sunt și ei puțini. M-am convins. De când a refăcut CSAul echipa de fotbal am fost foarte des pe stadion, aproape meci de meci. Dacă se strâng 1000 de oameni pentru Steaua e bine. Pentru majoritatea suporterilor Steaua nu poate să fie doar un nume ci trebuie să fie o echipă de elită. Doar atunci vor recunoaște ei Steaua – când echipa va reveni în elită. Eu sper, de fapt nu sper ci am convingerea că Marius Lăcătuș va readuce Steaua în elită, așa cum a făcut-o și în trecut. Până atunci o să mai înghițim minciuni și o să trebuiască să-l mai suportăm pe escrocul Becali dându-ne lecții despre fotbal la TV. Dacă ar fi să transmit un mesaj suporterilor steliști, celor care sunt alături de CSA, atunci aș spune așa: Aveți răbdare și aveți speranță, credeți în Marius Lăcătuș și susțineți-l în continuare, fiți mai îngăduitori cu ”oile” rătăcitoare, ajutați-le să găsească adevărul și să se întoarcă acasă. Certurile dintre steliști și fcsbiști nu duc la nimic bun. Orgoliile nu duc la nimic bun. Sacrificiile pe care le-au făcut steliștii, mai ale cei din peluza SUD, sunt pentru Steaua nu împotriva fcsbistilor și tot ce veți face de aici înainte trebuie să fie pentru Steaua nu împotriva altcuiva. Cu sprijinul suporterilor Steaua va reveni acolo unde am fost toți obișnuiți să fie – în elită.