L-am citit și eu pe Godină și ale lui Flash-uri din sens opus. Nu sunt critic literar, de formație sunt contabil, deci un tip destul de trist atunci când vine vorba de cuvinte. Însă m-am gândit să împart cu voi experiența asta, mai ales cu cei care au o dilemă dacă să cumpere sau nu cartea. Pentru că până la urmă facem ce facem și reducem totul la business.
Cartea este una subțire și la propriu și la figurat. Mi-a luat vreo 2 ore și jumate să o termin. Dacă vă așteptați la vreo provocare intelectuală uitați de ea și reorientați-vă. Dacă vreți o lectură ușoară, hazlie pe alocuri și care să stârnească uneori zâmbete amare cumpărați-o.
Am fost tentat să vă spun că e genul de carte care merită citită pe împrumut. Însă experiența financiară a polițistului Godină m-a făcut să renunț la ideea asta (aflați din carte amănuntul ăsta). Până la urmă e mai ieftină decât două pachete de țigări.
Nu o să vă îmbogățească bagajul intelectual dar măcar nu vă afumă plămânii.
E tristă și totuși cu speranță. E tristă fiindcă vine să confirme două lucruri: nu trebuie să te naști un „geniu” că să ajungi polițist, o spune, cred fără să vrea, Godină care este o excepție în breasla lui.
Și doi: poliția este un mediu putred, corupt. Polițistul care trebuie să ne asigure liniștea și ordinea este cumva înfrânt de corupția care se scurge de la cel mai înalt nivel până la ultimul polițist. Godină este printre puținii care rezistă, așa cum o să vedeți în carte … dacă o să puneți mâna pe ea.
Speranța este dată de faptul că în cloaca Poliției din Brașov, unde se desfășoară acțiunea, a dat iama DNA-ul și într-o oarecare măsură s-a făcut curățenie. Dar câte mari orașe din țară nu sunt părtașe la astfel de situații. Polițistul Godină este floarea cu care din păcate nu se face primăvară.
Ceea ce mi se pare strigător la cer este că acest om a făcut, din nou spun, fără să vrea, un exercițiu de PR excepțional. A schimbat, cu o carte ușoară, imaginea polițistului. Sau măcar a început un proces în acest sens. Cu toate astea superiorii lui au încercat să-l conteste, să-i bage pumnul în gură. Abia atunci când presa a intervenit lucrurile s-au mai calmat.
Dacă eram factor de decizie în Minister l-aș fi chemat pe Godină la departamentul de PR. L-aș fi făcut purtător de cuvânt, l-aș fi împins în față. Din păcate șefii lui au acționat exact invers, pentru că inerția sistemului este uriașă.
Dacă totuși Godină o să ajungă să reprezinte interesele MAI la nivel înalt, abia atunci pot să sper că ceva se mai poate schimba.
Până atunci cumpărați cartea pentru că Marian merită asta.
Spor la citit.