Fiscul este probabil mecanismul cel mai important pentru dezvoltarea armonioasă a unei economii. Şi nu mă refer aici la controalele nebune pe care mulţi inspectori le fac ci la organul de supraveghere şi mai ales prevenţie care ar trebui să fie această instituţie. Din păcate la noi este exact pe dos, lucru care se vede şi în veniturile la bugetul de stat. Colectăm undeva la 33% din PIB în condiţiile în care media europeană este undeva la 40 de procente iar ţările nordice ajung şi la 50%. Noi am rămas tributari acestui procent în ultimii 26 de ani. Am fost şi sub el niciodată deasupra.
Acum stau şi mă gândesc dacă niciun ministru de finanţe, niciun premier şi în general niciun politician din ţara asta nu s-a întrebat de ce suntem la coada clasamentului când vine vorba de venituri la bugetul de stat. Până la urmă, chiar privit din perspectiva politicianului, mai mulţi bani colectaţi ar însemna şi mai multe contracte cu statul pentru acoliţii clasei politice. Dar nu, noi ne încăpăţânăm să rămânem la acel fatidic 33%.
Am primit şi explicaţia zilele acestea. Evident nu de la fisc şi nici de prin parlament, ci direct de la FMI. Care cu o exprimare elegantă, spune că fiscul nostru e praf. Se concentrează pe acţiuni mici, care mai mult consumă bani şi resurse decât să aducă bani la buget. Practic sunt lucrurile pe care eu le-am tot înşirat pe aici de fiecare dată când spuneam că fiscul îşi concentrează toţi agenţii pe buticurile de pe litoral în timp ce în zona petrolieră sau cea agricolă evaziunea era în floare.
Pe scurt, ANAF munceşte mult şi prost. FMI a descoperit că foarte mult timp şi energie sunt consumate cu aspecte de risc redus, cu detalii superficiale, pe când riscurile substanţiale sunt de multe ori trecute de vederea. Asta face ca fiscul să cheltuie prea mult pe operaţiuni care produc prea puţin.
Acum trebuie să recunosc că ceva mişcări se produc şi prin ANAF, însă instituţia este departe de ceea ce ar trebui să fie. Şi din păcate rămâne tributară unui sistem păgubos, extrem de ineficient.
Când inspectorii fiscului sunt evaluaţi în funcţie de sumele aduse în urma controalelor se rupe, din punctul meu de vedere, orice film legat de logică şi eficienţă. Păi inspectorul ăla va face tot ce-i stă în putinţă să dea amenzi peste amenzi. Există riscul ca într-o astfel de situaţie o companie care este bun platnică să fie sufocată de controale inutile şi să mai primească şi o serie de amenzi pentru că are de unde să le plătească iar legea, fiind interpretabilă, va deschide calea spre un comportament abuziv al inspectorului ANAF care nu face altceva decât să supravieţuiască într-un sistem viciat de reguli comunistoide.
Este normal ca după un astfel de comportament inspectorii să fie daţi în judecată iar acest fenomen să devină unul naţional. În prezent fiscul are undeva la 4000 de inspectori şi aproximativ 10% au procese pe rol. Conform colegilor de la profit, în sectorul 3 din Capitală din 40 de inspectori 17 sunt daţi în judecată. Asta pentru simplul fapt că ANAF-ul crede că banii se strâng la buget prin amendarea prin orice cale a agenţilor economici. Ceea ce este total greşit.