Tot aşteptăm pe aici vremuri mai bune. Ne uităm spre cifrele macro economice şi nu înţelegem de ce nu o ducem mai bine când avem creşteri economice record pentru acest continent. Răspunsul este simplu. Nu avem planuri. Nu avem planuri pe termen lung.
De fiecare dată când vedem creşteri economice ele sunt venite pe factori conjuncturali. Factori care vin rapid şi din păcate care dispar la fel de rapid. Indiferent că vorbim de un boom imobiliar, de un an agricol foarte bun sau de o creştere a consumului. Toate aduc creşteri efemere. Am avut creşteri în sectorul imobiliar. A fost bine pentru unii, dezastru pentru alţii. Dezastru pentru cei care s-au mutat în blocuri prost făcute, care nu au drumuri de acces asfaltate sau care nu au parcări suficiente. Lucruri pe care le simţi după ce te muţi. Adică după ce-ţi trece entuziasmul şi vezi ce rahat ai cumpărat încerci să vinzi. Iar atunci creşterea aia economică începe să se fâsâie. Este un exemplu redus la absurd ca să înţelegem fenomenul. Dacă ar fi existat un plan pe 10 ani de dezvoltare imobiliară, cu drumuri, parcări, parcuri, grădiniţe şi alteleasemenea, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Creşterea economică ar fi rămas acolo unde este fără să fie afectată de tot felul de crize apărute pe spargerea unor bule. Nu spun că în 2009 nu am fi avut criză dacă am fi avut un plan, spun doar că efectele ar fi fost mai uşor de suportat pentru toată lumea.
Agricultura ne-a ajutat de câteva ori. A dat bunul Dumnezeu vreme bună şi au ieşit cerealele. Dar după un an bun de cele mai multe ori vine unul prost. Ori cu secetă ori cu inundaţii. Ce să vezi se simte imediat în creşterea economică. De ce? Pentru că nu avem un plan pe termen lung de dezvoltare a agriculturii? Căci dacă am fi avut un sistem de irigaţii la nivel naţional lucrurile stăteau altfel atunci când eram loviţi de secetă. Dacă ar exista canale colectoare chiar şi la momentul unor indundaţii ar exista culturi care ar mai putea să fie salvate. Dar ce să vezi pentru asta ai nevoie de viziune pe termen lung.
Au venit recent datele despre creşterea economică. IT-ul este unul dintre motoarele care duduie în acest moment în economie. E o industrie mică pentru că are o pondere de 7,2% din PIB, dar generează deja 0,8% din valoarea acestuia. Asta pentru că are o valoare adăugată mare. E un sector care s-a dezvoltat exploziv. Acum trei ani ca pondere în economie era la jumătate faţă de acum. Şi ca valoare cam tot aşa era. Practic s-a dublat într-un interval scurt. Dacă şi economia mergea la fel practic ajungeam acum la un PIB de 260 de miliarde de euro. Dar suntem departe de cifra asta. Aici există o idee de plan. S-au acordat facilităţi fiscale pentru această industrie. Dar ce faci mai departe cu ea… asta-i întrebarea. În acest moment se face foarte mult outsourcing şi mai puţin programare aşa cum ne-am fi dorit. Există un plan pentru transformarea industriei astfel încât impactul în PIB să nu fie doar o bulă speculativă? Cu siguranţă nu.
Ce ne mai arată cifrele mari. Consumul e rege în PIB. Creşterea totală semestrială este de 7,2%. Am mai povestit despre asta. Creşte consumul într-un ritm mult mai alert decât creşterea economică. Asta înseamnă că nu poate fi susţinut. Deci apelăm la importuri ca să satisfacem această creştere nebună. Prin urmare banii noştri se duc în creşterea economică din alte ţări. De ce? Pentru că nu am avut un plan care să vizeze o dezvoltare armonioasă a economiei care să poată să susţină această creştere în cea mai mare parte a ei. Despre planuri este vorba aici. Şi din păcate politicienii le fac. Dar ele sunt pe termen scurt. Până la alegeri. După… Dumnezeu cu mila. Şi am văzut în ultimii ani că divinitatea nu este foarte îngăduitoare cu noi.