Cursul euro/leu a atins maxime istorice. Cifrele, neînțelese, sunt urmate de știri, în toate mediile de comunicare, cu titluri isterice. Cel mai des văd ironii la adresa guvernului Orban, cu trimitere către politicile care chipurile nu satisfac investitorii.
Nu că ar fi făcut cine știe ce brânză acest guvern, dar de data aceasta chiar nu are nicio vină în deprecierea accelerată a cursului. Aș spune mai repede că PSD-ul din opoziție lovește de minune în leu. Și ca să nu fiu acuzat de partizanat politic am să vin cu explicații.
În momentul în care a căzut prin moțiune, guvernul Orban, cursul s-a apreciat. De ce? Pentru că deși existau derapaje economice, perspectivele alegerilor anticipate veneau cu punerea în ordine a finanțelor publice, acțiune susținută de o, teoretic, majoritate parlamentară de dreapta. Însă, strategia PSD de a boicota votarea noului guvern este văzută ca o prelungire a instabilității politice cu efect asupra sănătății finanțelor publice, lucru care se vede în curs.
Mergând și mai adânc în miezul subiectului, problemele cu care ne confruntăm azi sunt de fapt bombele lansate în perioada guvernării social democrate, bombe care acum încep să explodeze.
Deficitele, toate, bugetar, comercial și de cont curent sunt în creștere. Dezechilibrele au fost generate de fosta guvernare.
Deficitul bugetar a apărut ca urmare a majorărilor apărute în zona bugetară. Practic banii s-au dus în salarii și prea puțini în investiții. Iar cei care totuși s-au dus în investiții, au fost de fapt niște înțelegeri de la centru cu baronii din teritoriu pentru cumpărarea suținerii politice. Banii fiind practic sifonați cu spor.
Apoi majorările salariale nesusținute de criterii de performanță economică s-au văzut în consum, care a avut o creștere accelerată, creștere cu care economia internă nu a putut să țină pasul, așa că s-a apelat la importuri. De unde a apărut deficitul comercial.
Dar după ce consumi trebuie să și plătești, așa că banii au plecat din țară. Iar în lipsa fondurilor europene care ar fi trebuit să intre dar și a investițiilor externe s-a adâncit deficitul de cont curent.
Cam acesta este firul roșu care trebuie urmărit atunci când vorbim de deprecierea cursului.
Revenind la ideea de baza, chiar și cu aceste dezechilibre majore, a existat speranța, la căderea guvernului PNL, că noul guvern cu o majoritate parlamentară stabilă va putea pune pe picioare finanțele țării.
Aici vorbim de reglaje fine, dar și de evitarea creșterii pensiilor cu un procent de 40%. O astfel de majorare poate aduce o creștere a deficitului bugetar până la 6-7%, ceea ce ar însemna un dezastru pentru o țară care și-a asumat prin tratate un deficit de până în 3%.
Din păcate într-o perioadă pre-electorală niciun partid nu ar avea curajul să explice electoratului că o majorare a pensiilor peste o anumită limită poate aduce un dezastru pentru viitorul economic.
Așa că prelungirea instabilității, prin ratarea anticipatelor, naște temeri investitorilor care decid că este mai bine să se retragă din piață. Iar retragerile se fac prin curs.
Peste problemele interne se suprapun și problemele externe legate de coronavirus și de închistarea investitorilor în fața pericolelor potențiale legate de această epidemie. Diferența între țările vecine și România este că atunci când pericolele externe vor trece cursul lor va reveni… în timp ce la noi este posibil să-și continue asccensiune până la 5 lei pentru un euro. Acum totul e în mâna clasei politice și mai puțin la îndemâna actorilor economici.