Inevitabilul s-a întâmplat. Britancii nu mai sunt parte a Uniunii Europene. Nu este sfârşitul lumii, dar este începutul unui drum greu pentru toată lumea. Este ecuaţia cea mai proastă în care ambele părţi pierd. De ce s-a votat aşa? Este simplu să ne uităm la profilul votanţilor. Cei care au optat pentru ieşire au fost persoane de vârsta a 3 a fără studii. Practic a fost un vot al frustrărilor. Un vot al unor oameni slab pregătiţi care nu au făcut faţă creierelor care au invadat Marea Britanie. Fiindcă exact despre asta este vorba. Noi am trimis acolo asistente, medici şi ingineri. La fel au făcut şi celelalte state membre ale Uniunii. Revenind la profilul votanţilor – lipsa studiilor îi face uşor manipulabili în faţa unor informaţii care folosesc orgoliul naţional şi nu numai. Iar în Marea Britanie au apărut, ca şi la noi, zeci de siteuri de provenienţă dubioasă care au predicat Brexitul cu pseudoargumente.
Cine a susţinut această idee? Boris Johnson este unul dintre personajele cheie, majoritatea îl ştiu ca fost primar al Londrei. Puţini ştiu însă că el a fost şi corespondent Times la Bruxelles. A fost dat afară de la prestigioasa publicaţie pentru că inventa poveşti despre UE ca să inducă teama legată de această construcţie. Practic Johnson nu şi-a schimbat năravul, a mers pe aceeaşi idee inducând în eroare votantul slab pregătit. Este ceea ce se întâmplă periodic şi în România. La fiecare ciclu electoral. Şi de fapt aici voiam să ajung.
Nu-mi este teamă de ceea ce se va întâmpla în viitorul imediat din punct de vedere economic. Îmi este teamă de trendul politic viitor intern. Şi acum să vă explic.
În timp ce ne uitam pe scenariile ieşirii sau nu a Marii Britanii din Uniunea Europeană, în Parlamentul de la Bucureşti, aleşii neamului ne călcau în picioare. Nu a fost prima experienţă de acest gen. Numai că în trecut de fiecare dată au întervenit cancelariile europene pentru a ne salva. Acum imaginaţi-vă o Românie pe cont propriu. Este imaginea care mă sperie cel mai tare.
Vă spuneam că nu-mi este teamă de volatilitatea pieţelor care va urma, vom trece şi peste asta, lucrurile vor intra, financiar, în câteva zile pe un făgaş normal. Probleme mari vor avea englezii. Îmi este teamă însă de efectul de contagiune. În prezent există un curent anti european extrem de puternic. Este suficient să aruncăm o privire spre vecinii noştri Ungaria sau Polonia, ţări în care dacă s-ar face un referendum asemeni celui din Regat este posibil să avem acelaşi rezultat. Ceea ce poate face din Uniunea Europeană un castel de nisip în bătaia vântului, care se va dezintegra fără niciun dubiu. Şi atunci toată lumea va fi pe cont propriu. Marea Britanie a demonstrat de-a lungul timpului că poate să fie o putere individuală. România din păcate a arătat cotrariul.
De asta îmi este teamă în acest moment. De o Românie lăsată din mâna unei comunităţi europene atât de blamate, dar care a reuşit să menţină un climat politic intern echilibrat. Singurul element de echilibru rămâne în acest moment scutul de la Deveselu. Americanii au un interes geostrategic uriaş în privinţa României. Sunt singurii care pot asigura un oarecare echilibru politic la Bucureşti. Însă nu este bine ca soarta unei naţii să fie lăsată doar în mâna americanilor, care nu s-au dovedit în timp un partener pe care noi să ne putem baza. Aceiaşi americani ne-au lăsat cu mare uşurinţă pe mâna ruşilor. E drept cu vremurile s-au mai schimbat dar în continuare Rusia este o ţară spre care toată lumea priveşte cu îngrijorare. Iar Rusia este singura care culmea câştigă din această ecuaţie.