De la începutul anului viitor, punctul de pensie ar putea fi 40% din salariul mediu brut, ceea ce ar însemna o creștere a pensiilor cu circa 23%. Este vorba despre un proiect legislativ iniţiat de senatoarea Cristiana Anghel.
Ştirea asta am auzit-o la Digi 24. Este drept că a venit la scurt timp după ce guvernatorul BNR anunţa că economia României se află într-unul dintre cele mai bune momente ale ei. Dar totuşi creşterea pensiilor cu 23% mi se pare mult. Şi nu că nu mi-aş dori ca pensionarii noştri să aibă mai mulţi bani, departe de mine gândul ăsta, dar în acelaşi timp îmi doresc să mai rămână ceva din ţara asta nu pentru mine ci pentru copiii mei. Ori deciziile de acest gen, luate de parlamentari, nu fac altceva decât să tragă obloanele pe viitorul ţării.
Proiectul acesta a fost iniţiat de un fost dascăl, un om care ar fi trebuit să aibă măcar logică în gândire dacă nu şi dorinţa de a căuta informaţie cât mai multă despre ceea ce-ţi propui să faci, proiectul cum spuneam, prevede ca din ianuarie punctul de pensie să crească la 40% din salariu mediu şi de la jumatatea lui 2017 să ajungă la 45%.
Ca să ieşim din zona procentelor seci zic să vorbim direct despre valori absolute. Ne uităm la faptul că salariul mediu brut pe ţară este 2.688 de lei de unde rezultă că am avea o creştere a punctului de pensie de la 871 de lei cât este acum la 1.075 de lei.
Ar fi bine să putem avea această creştere. Însă aici apare nuanţa care trebuie luată în calcul – este diferenţa între a vrea şi a putea. În prezent deficitul la fondul de pensii se ridică undeva la aproape 4 miliarde de euro. Propunerea senatoarei Anghel, votată deja în Senat, ar duce acest deficit la 5 miliarde de euro. Ar însemna un minus de încă un miliard. Asta în condiţiile în care din urmă nu mai vine forţă de muncă tânără care să cotizeze la bugetul de pensii iar în faţă se văd tot mai mulţi pensionari care-şi vor cere dreptul la pensie. Iar alternativa e simplă: dai mai mulţi bani dar pentru o perioadă scurtă sau dai mai puţin… ca să ajungă la toată lumea. Sau tai pensiile speciale din Parlament ca să suplimentezi bugetul pensiilor de stat.
Ajungem la această situaţie de compromis tocmai din cauză că aceiaşi parlamentari care ar fi trebuit să pregătească economia pentru această creştere nu şi-au făcut treaba.
Zic să mai facem nişte calcule pe care poate o să le înţeleagă şi doamna senator Anghel. Sunt ferm convins ca habar nu are de aceste cifre. Nu are nici cea mai mică idee despre faptul că statul român cheltuie azi undeva la 50 de miliarde de lei pentru plata pensiilor. Asta înseamnă, ca să vorbim de cifre mai mici, puţin peste 11 miliarde de euro. Banii sunt distribuiţi în funcţie de perioada de cotizare către cei peste 5 milioane de pensionari.
E clar până aici doamna senator?
Însă banii ăştia nu pică din cer, nu-i imprimă BNR-ul prin vreun subsol din centrul vechi. Îi dăm noi cei care muncim azi, inclusiv dvs. doamna senator. Pentru că cei care sunt la pensie azi au plătit pensiile înaintaşilor lor. Iar povara financiară cade pe umărul urmaşilor. Partea proastă este că azi sunt mai mulţi înaintaşi decât urmaşi. Adică, doamna senator, sunt mai mulţi pensionari decât angajaţi. Pentru că dvs şi colegii dvs. nu aţi avut pregătirea necesară şi cred că nici voinţa să construiţi un mediu economic suficient de prietenos care să aibă mai mulţi angajaţi care să plătească pensiile. Dar nu despre asta vorbim acum. Ci despre calcule, încercând să vă arăt de ce riscaţi să distrugeţi această ţară cu deciziile nefundamentate economic pe care le luaţi în Parlament.
Doamna senator concentraţi-vă să mergem mai departe. Pentru că sunt prea puţini cei care plătesc, adică angajaţii, există un deficit la fondul ăsta de pensii de aproape 4 miliarde de euro. Adică unul uriaş. Bani cu care statul vreac nu vrea trebuie să vină de acasă. Adică nu se mai fac drumuri şi poduri de 4 miliarde ca să se plătească pensiile.
Asta în condiţiile în care în acest moment, 10,5% dintr-un salariu se duce pentru plata pensiilor. 5,4 puncte procentuale ia statul şi 5,1 puncte procentuale sunt administraţi de fondurile private. Cine doreşte şi are suficiente resurse poate contribui şi la un al treilea sistem de pensii, cel facultativ. Deci doamna senator, o sugestie. Veniţi cu nişte facilităţi fiscale pentru cei care vor sa contribuie separat pentru o pensie mai mare. Revenind însă la decizia din Parlament.
Chiar şi fără majorarea propusă de dvs,doamnă senator, perspectivele fondului de pensii de stat sunt extrem de sumbre. Previziunile spun că peste vreo 15 ani vor fi chiar 2,5 pensionari la un singur angajat, raport de două ori mai mare decât cel de acum. Din cauza asta estimările arată că undeva prin 2030, pensia publică şi contribuţia la cea administrată privat vor acoperi doar 40% din ultimul salariu al celui care iese la pensie.
Repet asta în condiţiile în care nu se aduce niciun fel de modificare sistemului. Dacă încarci fondul cu pensii speciale şi le măreşti şi pe celelalte fără număr, cum să vă explic eu dumneavoastră ca să înţelegeţi, la bătrâneţe o să rămânem în curul gol… la propriu doamnă, pentru că nu vor mai fi bani nici de haine şi nici de mâncare. Nu mai bine vă gândiţi cum faceţi mai întâi să reduceţi deficitul din acest fond, apoi faceţi o strategie de creşte economică şi după ce vă atingeți aceste obiective băgaţi şi o creştere a pensiilor? Zic şi eu.