Economia în pericol

L-am auzit pe Mugur Isărescu la o conferinţă organizată de profit.ro, cu o atenţionare care mie vă spun sincer m-a făcut să-mi îngheţe sângele în vene. 

“Personal, în 20 de ani, nu am văzut niciodată atâtea pericole la adresa stabilității economice și financiare a României”,

Am tot spus şi eu alături de colegii mei de la Business Club că există dezechilibre majore la nivel macroeconomic, am tot spus că fundamentele economice pe care care creşte România în această perioadă nu sunt cele mai bune. Şi cred că este momentul să mai detaliem într-o oarecare măsură pe marginea pericolelor despre care vorbea guvernatorul şi pe care le putem vedea şi noi la fiecare pas dar pe care nu le observăm.

Marele pericol este chiar anul electoral 2016. De cealaltă parte marele avantaj în acest context este managementul ţării care slavă Domnului este asigurat de un manager privat. Evident mă refer la guvernul tehnocrat neimplicat politic. Deschid o paranteză aici fiindcă se tot discuta ca o bună parte din acest guvern să intre în partidul x sau Y astfel încât să rămână şi după alegeri. Ceea ce nu înţeleg cei care spun şi chiar îşi doresc treaba asta e că oricât de bine ar fi pregătiţi oamenii care sunt acum în guvern, în momentul în care vor schimba macazul vor deveni tributari partidului pe care-l vor reprezenta. Închid paranteza şi mă întorc la datele macroeconomice.

O altă problemă, pe lângă anul electoral, este legată de fundamentele, deloc sănătoase pe care creşte economia. Inclusiv FMI ne atenţiona asupra faptului că lucrurile nu sunt nici pe departe atât de roz precum o arată cifrele. Creştem pe consum. Asta s-a întâmplat şi în perioada 2007-2008 şi ştim cu toţii ce a urmat. Nu cred că-şi mai doreşte cineva să se întoarcă în timp să trăiască toate măsurile care au venit după acea creştere nesănătoasă.

Dacă ne uităm la producţia industrială vedem că avem a doua cea mai mare scădere din Uniunea Europeană. Asta trebuie să ridice mari semne de întrebare. Cât din competitivitatea noastră a fost ştirbită de creşterea artificială a salariilor, cât o să adâncească această scădere creşterea salariului minim din luna mai. Sunt întrebări care-şi găsesc cu greu răspunsul.

Însă când vezi că cifrele mari, finale arată bine, fără să te uiţi în spatele lor, este normal să ridici pretenţii salariale, pentru că până la urmă şi tu ai fost o rotiţă în mecanismul care a adus toată această creştere economică.

Dar mai e ceva, pe lângă faptul că ne dezvoltăm nesănătos. Este dacă vreţi aşa o creştere a burţii, dacă ar fi să ne comparăm cu organismul uman, şi nu o creştere de fibră. Şi când burta ajunge să fie foarte mare ajungem să gâfâim şi să ne mişcăm din ce în ce mai încet. Iar ca să supravieţuim avem nevoie de măsuri, uneori draconice, de schimbare a stilului de viata… acolo intervin tăierile de bani, de personal, restructurarea în general.

Pe lângă aceste probleme,mari şi grave după cum puteţi vedea, mai avem una, sau cel puţin una. Este vorba despre banii care se scurg an de an printre degetele celor care administrează avuţia naţională. Contractele cu dedicaţie, lucrările făcute prost sau şi mai grav lucrările plătite dar neexecutate sunt cele care slăbesc şi mai mult capacitatea organismului de a supravieţui. Toată această smecherie, cumetrie, corupţie… e un virus care-i dus pe picioare. Se vede, economia se clatină dar încearcă din răsputeri să meargă mai departe. Tocmai de aceea excesele nu sunt bune. Nu mai suntem în stare de sprint în acest moment. Trebuie să creştem încet, organic dar sănătos. Iar în momentul în care dăm jos burta şi o înlocuim cu fibră ne putem gândi la un sprint, la salarii mai mari, la o viaţă mai bună.

Economia nu poate asigura acum o creştere salarială pentru 1,2 milioane de bugetari, este imposibil. Hai să ducem sistemul spre zona lui de eficienţă maximă, sunt studii care arată că statul român poate să funcţioneze foarte bine cu 800 de mii de bugetari. Banii care provin de la cei 400 de mii disponibilizaţi pot asigura creşteri celor rămaşi pe criterii profesionale, după examene severe. Hai să mai aruncă câte o privire spre ceea ce se întâmplă în consiliile de administratie ale companiilor de stat, acolo unde sunt toate rudele oamenilor politici – de la soţii, unchi, mătuşi, copii şi aşa mai departe. Mulţi habar nu au pe ce lume trăiesc dar ridică lunar mii de euro. Nu am o problemă cu câştigurile mari… dacă ele sunt primite de oameni competenţi care pot face din acele companii unele profitabile care să aducă bani la bugetul de stat. Bani care să fie monitorizaţi cu extremă atenţie, astfel încât să nu mai ajungă să se scurgă voit, aşa cum spuneam, printre degetele celor care-i gestionează.

Despre asta este economia mare, despre management eficient, despre profesionalizare şi apoi despre salarii mai mari. Am încercat să evit termenii specifici, am încercat să fac o poveste în care să explic cumva temerile guvernatorului dar să şi aduc cumva soluţii pentru evitarea lor.