Vreau să vorbim un azi despre bun simț. Despre bunul simț eonomic. Am spus-o și am să o repet de câte ori este nevoie – economia funtionează după câteva criterii de bun simț extrem de simple. Şi azi o să încerc să fac o demonstraţie în acest sens.
Am citit pe profit.ro un articol care m-a intrigat. Acolo se spune așa – anul trecut aproape 1600 de dosare de daună au rezultat în urma unor accidente rutiere provocate de șoferi fără RCA. Este citat în acest sens un raport al Fondului de Protecție a Victimelor Străzii. Și prima întrebare care îmi vine în minte, în acest moment, este cât de mare este totuși această cifră dacă ținem cont că totuși avem un parc auto de aproape 6 milioane de mașini.
Aflați că acest 1600 este de aproape două ori mai mare decât numărul dosarelor rezultate în 2010. Dacă este să vorbim despre numărul de persoane despăgubite acesta a crescut de la 400 cât era în 2010 la peste 1300. Prin urmare, se arată în acelaşi articol, plățile efectuate de Fond au depășit, în premieră, 40 de milioane de lei și au ajuns la peste 41 de milioane de lei. În 2010, Fondul plătea doar puțin peste 6 milioane de lei. Media despăgubirii plătite a depășit 31.000 de lei.
Acest fond este alimentat de firmele de asigurare care vând RCA și este utilizat pentru despăgubirea celor vătămați de șoferi fără asigurare. Firmele care vând RCA contribuie cu 2% din primele brute subscrise pe acest segment.
Până aici am avut faptele. De aici ar trebui să începem să căutăm explicațiile.
M-am gândit că cel mai bine pentru a avea o imagine cât mai clară despre evoluția acestei piețe este să facem o comparație de preț.
Un RCA în 2010 costa, la o companie ieftina, 300 de lei. Am luat ca referinţă anul 2010 pentru că este perioada când vorbeam de mai puţin de 800 de dosare provenite din accidente cu maşini fără asigurare obligatorie. Nu dau numele companiei pentru că nu vreau să-i fac publicitate. Nu merită. Calculul este făcut pentru o persoana fizica de 29 de ani din Bucuresti care nu a avut niciun incident in ultimul an. Astăzi aceiași companie vinde acelasi RCA, spun același pentru că nu s-a schimbat nimic în serviciile oferite, așadar vinde aceiași poliță cu 1100 de lei. Avem o crestere de aproape 300%. Este uriașă. Majorarea aceasta o avem în condițiile în care în toată aeastă perioadă inflația a fost la pământ. Și atenție vorbim despre o companie ieftină.
Am un prieten cu principii, așadar care nu vrea să-și încheie polițe la asiguratorii considerați neserioși. Are o mașină de 1,9l pentru care trebuie să plătească aproape 2000 de lei. În condițiile în care salariul lunar este puțin mai mare decât valoarea poliței.
Și o să-mi spuneți probabil că ar trebui să-și caute o mașină pe care și-o permite. Păi este vorba despre un Pasat cu vreo 15 ani vechime. Ce vreau eu să spun e că piața a luat-o razna.
Nu poți crește rata unui serviciu în mai puțin de 6 ani cu 300% și să ai pretenția ca toți șoferii să se conformeze. Este imposibil. Suntem o țară extrem de săracă iar asiguratorii de polițe RCA au speculat asta. Au practicat prețuri pentru buzunarul gol al românului de rând.
Însă cu o valoarea subevaluată a poliței atunci când evenimentul asigurat s-a produs companiile s-au fofilat când a venit vorba de plată. Ori au plătit cu întârziere sau pur și simplu au acceptat sau chiar au impus în unele cazuri reparații cu piese aftermarket.
Nu știu dacă valoarea polițelor de acum este un corectă sau nu. Înclin să cred însă că în valoarea lor este inclusă în acest moment igenizarea sistemului. Am sărit dintr-o extremă în alta. Și asta pentru că ani la rând am avut un organism de control al asigurărilor, este vorba despre acel CSA, care a dormit în pantofi… iar somnul lui a născut monștri cu care ne luptăm acum fiecare dintre noi.
Fosta șefă a CSA-ului, Angela Toncescu, a devenit, după transformarea insituției și igenizarea ei şefă a celei mai blamate companii de asigurări din această ţară. Şi asta cred că spune tot.