Sper ca tragedia de la clubul Colectiv să ne trezească de tot. Sper ca cei care au murit sau suferă îngrozitor să fie răzbunați. Pentru că așa nu se mai poate.
Trebuie ca în sfârșit să ne luăm revoluția înapoi și să urmăm idealurile celor care s-au sacrificat pentru libertate și pentru o lume mai bună.
Știi, România a fost și rămâne o țară adormită. Revoluția din 1989 nu a avut loc în România. Nu, nu. Revoluția a avut loc doar în câteva orașe – în primul rând în Timișoara și în București și cred că încă 7 sau 8 orașe. Restul țării a dormit sau s-a uitat la televizor. Au ieșit oamenii în stradă doar după ce a fost clar că nu mai e nevoie să iasă în stradă. Bineînțeles, după război mulți viteji se arată. Și și mai mulți profitori. Pentru că au apărut revoluționari cu acte în regulă acolo unde nimeni nu se aștepta, acolo unde nu s-a tras nici măcar un foc, acolo unde toată lumea a dormit.
În 1989 am scăpat de ceaușescu, dar n-am scăpat de comunism. Și se pare că României nici nu prea i-a păsat. A dormit în continuare. Doar în 2 orașe, din nou Timișoara și București, oamenii n-au vrut să doarmă și n-au vrut să tacă.
Fenomenul Piața Universității exact despre asta a fost – despre dorința oamenilor de a scăpa de comunism, cu tot putregaiul lui, despre dorința de a fi liberi și a construi o societate mai bună.
Eu am trăit evenimentele acelea. Eram adolescent. Probabil că nu am înțeles eu chiar tot ce se întâmplă în jurul meu, dar multe lucruri le-am simțit, le-am intuit.
Am simțit că oamenii începuseră să aibă curajul de a se opune nedreptăților, de a protesta, de a-și cere drepturile.
Nu știu cum a fost la Timișoara, dar știu cum a fost în București. Să nu crezi că tot orașul a fost treaz. Nici pomeneală. Dar s-au trezit suficient de mulți oameni cât să conteze.
Și au venit minerii. Și odată cu minerii România s-a cufundat într-un întuneric greu, mai adânc ca cea mai adâncă galerie de mină.
De aia nu pot să-l înghit nici în ziua de astăzi pe Iliescu, de aia îl consider răul suprem a tot ce s-a întâmplat după revoluție – pentru că el a adus minerii la București și pentru că minerii ne-au închis gura pentru 25 de ani.
Să știi, oamenii din Piața Universității nu s-au speriat de bâtele minerilor. Nu bâtele au închis gura oamenilor ci sentimentul inutilității. Sentimentul că degeaba protestează, degeaba ies în stradă pentru că restul țării doarme și nu-i aude.
Nu cred că Iliescu și-a dat seama vreodată de ce a făcut și de consecințele faptelor sale. El, comunist instruit la Moscova, a făcut ce a știut și ce a fost învățat să facă – lupta de clasă. Dacă intelectualii protestau a adus minerii să-i bată pe intelectuali. Soluția cea mai logică pentru mintea lui comunistă. Și s-a dovedit o soluție de succes pentru el. A obținut liniștea dorită. Nimeni n-a mai protestat. Când a mai vrut cineva să protesteze a venit iar cu minerii. Și i-ar s-a lăsat liniștea.
Numai că n-a fost o liniște bună. N-a fost concordia națională pe care o proclama Iliescu. Nu, nu. A fost liniștea la care s-au perpetuat și chiar au înflorit vechile obiceiuri comuniste – corupție și șpagă, o clasă politică ticăloșită, pusă pe căpătuială și ruptă complet de popor, abuzuri peste abuzuri.
Corupție și abuzuri se petrec și în democrațiile occidentale. Este foarte adevărat. Dar acolo societatea protestează. Lucrurile se autoreglează. La noi nu a fost așa. Nu a mai avut cine să protesteze pentru că se lăsase liniștea. Liniștea impusă cu forța de către minerii aduși de Iliescu.
Norocul nostru fantastic a fost că am intrat în UE și în NATO. Altfel ne reînghițea Rusia. Tot în liniște.
Pe bune a fost un noroc. Am avut noroc cu moartea lui Corneliu Coposu. Atunci a fost un scurt moment de trezire. Scurt, foarte scurt, dar suficient încât Iliescu să piardă temporar puterea, iar noul președintele Constantinescu să împingă țara asta ireversibil către occident. Din păcate pe plan intern regimul Constantinescu a fost un dezastru, ceea ce a permis din nou comuniștilor să recâștige puterea.
Țin minte și acum acel moment de sinceritate al lui Băsescu – „Măi, ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foști comuniști?” Într-adevăr, foștii comuniști au reușit cumva să se perpetueze la putere. Tocmai pentru că bâtele minerilor au făcut ca punctul 8 din proclamația de la Timișoara (fără comuniști) să nu se mai aplice niciodată.
Acum nu știu, poate că nu mai are sens să vorbim de comunism și de comuniști. Și cei care au fost comuniști (a se citi au profitat într-un fel sau altul de regimul ceaușescu) s-au reformat, s-au democratizat. Din păcate este vorba doar de o reformă de fațadă. Obiceiurile rele au rămas. Corupția a rămas și s-a generalizat, abuzurile celor cocoțați în funcții publice au rămas, politica pumnului în gură a rămas.
Totuși, în ultimii ani parcă s-a mai schimbat ceva. Eu simt că începem să ne trezim. Nu cred că se trezește toată România, dar cred că se trezesc suficient de mulți oameni încât să conteze. Oameni care s-au săturat să tacă.
Ne-am cam săturat cu toții de corupție și de abuzuri. Ne-am cam săturat să ne facem că nu vedem pentru că atâția ani am tăcut și n-a fost bine deloc.
Sper ca cei care au murit în tragedia de la Colectiv să nu fi murit degeaba. Ei săracii au murit nevinovați. Au fost victimele corupției și nepăsării, a goanei ticăloase după înavuțire. Dar este datoria noastră să nu lăsăm lucrurile așa. Trebuie să arătăm cu degetul către vinovați și să nu ne lăsăm până nu se face dreptate.
Și să știi, vinovații principali nu sunt patronii clubului. Au și ei o mare parte din vină și sper să plătească cu vârf și îndesat pentru asta. Dar cea mai mare parte din vină o are sistemul ăsta ticăloșit care s-a dezvoltat la umbra tăcerii noastre de 25 de ani.
Am văzut în zilele astea la televizor două personaje sinistre. Întâmplarea face că ambii sunt de la UNPR. Sau poate nu e o întâmplare. Pe mine m-a cuprins scârba când i-am văzut.
Unul era minstrul girofar Oprea. Cu câteva zile înainte murise un om, un motopolițist, iar domnul Oprea îl are pe conștiință, asta dacă are conștiință.
Celălalt era primarul Popescu Piedone. Un personaj mai grotesc ca ăsta e greu de imaginat. Mai ții minte scandalul carnetelor de șofer de la Pitești, luate pe șpagă? Ei bine, Popescu Piedone și-a luat carnetul de conducere la Pitești. Și nu s-a mulțumit să își ia doar categoria B, pentru ce-i trebuia lui să conducă o mașină. Nu. El și-a luat toate categoriile. Și toate în aceeași zi. Îți dai seama ce creatură hrăpăreață? Piedone era un personaj de film. Un comisar de poliție italian care lupta împotriva hoților și bandiților. Un justițiar. Popescu Piedone este doar un impostor. Și-a luat porecla asta de Piedone doar ca să inducă oamenii în eroare. Singura asemănare cu personajul din film este că e gras ca un porc. Altă asemănare nu există. Și acest Popescu Piedone, care a reușit să prostească atâția oameni atâta amar de timp ar trebui să-i aibă pe conștiință pe cei care au murit sau au fost grav răniți la clubul Colectiv. Popescu Piedone e spaima tarabagiilor. Face controale la sânge, aruncă mărfurile amărâților ălora pe jos, face circ. Când a fost vorba să dea autorizație pentru clubul Colectiv n-a mai fost așa de intransigent, n-a mai făcut niciun control. Vine cu scuza penibilă că funcționarii din primărie își termină programul înainte să înceapă programul clubului. Păi mie îmi miroase grav a corupție și șpagă. Nu am cum să dovedesc eu asta, nici nu știu dacă va putea cineva dovedi (eu sper să poată), dar suspiciuni am voie să am. Pentru că altfel e împotriva logicii.
Și poate că patronii ăștia de club n-au avut încotro. Ca să primească autorizație poate au dat atâta șpagă încât nu le-a mai ajuns bani să ignifugheze rahatul ăla de izolație fonică. Poate că nici nu le-a mai păsat să se conformeze, să facă totul după norme pentru că știau că orice ar fi făcut tot trebuia să dea șpagă la fiecare control (pentru că deh, la noi așa e – când vine controlul e musai să găsească ceva în neregulă și pe urmă ori plătești o amendă usturătoare ori controlorii închid ochii și iau o șpagă). Nu știu. E doar o speculație. Dar nu e chiar fantasmagorică. Ba din potrivă. E destul de plauzibilă.
Singura parte bună e că cele 2 personaje sinistre despre care am vorbit n-au mai apărut la televizor plini de aplomb și de tupeu așa cum o făceau altă dată. Acum erau mai degrabă spășiți și foarte scumpi la vorbă. E clar că se simt cu musca pe căciulă. Dar o să le treacă repede smerenia dacă nu-i trage nimeni la răspundere. Peste câteva luni o să prindă din nou curaj, mai bine spus tupeu, pentru că tupeul îi caracterizează. Dacă noi tăcem ei or să aibă tupeul să vorbească din nou. Or să încerce să ne prostească din nou, unul cu interesul național, celălalt cu falsa lui poreclă de justițiar.
Eu sper totuși să se facă dreptate. Sper să scăpăm de aceste personaje sinistre. Eu sper să plătească și cu libertatea abuzurile pe care le-au comis. Dar în primul rând sper să scăpăm de ei, să elibereze funcțiile pe care nu le merită, iar în locul lor să vină oameni onești.
Din cenușa și jarul de la clubul Colectiv a renăscut civismul, solidaritatea, în esență omenia. Păcat că a fost nevoie de o așa tragedie ca acest lucru să se întâmple. Dar bine că s-a întâmplat. Și sper să nu adormim la loc, să menținem treaz spiritul revoluției din 89. Atunci ne-am dorit cu toții să trăim într-o lume mai bună, dar pe parcurs n-am mai făcut nimic ca această lume să existe.
Dumnezeu să-i odihnească pe cei care nu mai sunt printre noi.