Demisia lui Grindeanu şi banii lui Dragnea

Se tot vorbeşte în spaţiul public despre demisia ori demiterea lui Grindeanu. Motivele scoase în faţă, destul de vagi, ar fi printre altele neîndeplinirea programului de guvernare. Este genul de fumigenă cu care social democraţii ne-au obişnuit în ultima perioadă. De fapt la mijloc este vorba despre bani, despre foarte mulţi bani. Pe Dragnea nu-l interesează salariile mărite din programul de guvernare, alea sunt doar unelte de adormit vigilenţa, nu-l interesează creşterea economică, nu-l interesează nimic ce ţine de naţia asta. Are două obiective extrem de clare şi mai ales de personale:

1- să nu ajungă la puşcărie şi aici este tevatura pe marginea acelui prag legat de abuzul în serviciu. Cei 200 de mii de lei despre care se discută, şi care sunt convins că vor intra în lege, reprezintă pragul care-l satisface având în vedere că prejudiciul din dosarului liderului PSD este undeva la puţin peste 100 de mii de lei.

2- să se îmbogăţească rapid, fiindcă asta înseamnă până la urmă influenţa.

Şi aşa ajungem la subiectul demiterii lui Grindeanu. Una dintre acuze este că nu a făcut să fie funcţional acel fond suveran de investiţii. Ce-i cu fondul ăsta?

Nu este altceva decât un vehicul financiar aflat la dispoziţia lui Dragnea prin mâna ministrului dezvoltării Sevil Saideh. Ştiţi vorba americanilor – Follow the money. Zic să facem acelaşi lucru.

În acest vehicul financiar, imaginat de liderul PSD ar urma să intre toate companiile profitabile de stat. Practic acest fond va fi alimentat cu dividendele companiilor de stat. Social democraţii susţin că nu fac altceva decât să copieze fondul suveran de investiţii al Norvegiei; care este de peste două ori mai mare decât PIB-ul ţării tocmai fiindcă are ca scop înmulţirea banilor. Ce nu spun social democraţii e că fondul norvegian a pornit de fapt prima dată cu banii şi apoi cu investiţiile. Versiunea românească nu are banii şi se concentrează pe investiţii cu randamente foarte mici aşa cum au subliniat şi colegii de la Business Club.

Eu vă propun să facem recurs la istorie, istoria recentă. Un Fond Naţional de Dezvoltare a fost creat de Guvernul Tăriceanu cu banii din privatizarea BCR, Petrom şi Distrigaz. Suma strânsă – 11 miliarde de lei – era, conform legii, destinată EXCLUSIV investiţiilor. Însă la acea vreme s-a dat o derogare de la lege prin care bugetul statului s-a împrumutat din acel fond fără să mai returneze vreodată banii.

Acum temerea este alta şi anume că s-ar împărţi contracte clientelei de partid. Dar de cealaltă parte, executivul dă asigurări că la conducerea fondului nu se vor face numiri politice. Totuşi vehiculul financiar va fi controlat de Guvern prin Ministerul Economiei, asta în vreme ce în Norvegia fondul suveran funcţionează sub Banca Naţională a ţării tocmai pentru a fi ferit de eventualele ingerinţe politice.

O altă problemă a acestui fond este că banii vor fi alocaţi din pixul ministrului dezvoltării. Nu este nevoie de legi speciale pentru mutarea unor sume dintr-un cont în altul. Ori în condiţiile administrării unor sume uriaşe, nu poţi să nu te întrebi care este de fapt scopul social democraţilor atunci când pun o sumă atât de mare într un singur sac. Cu atât mai mult cu cât îşi doresc schimbarea unui premier care nu a accelerat înfiinţarea acestui vehicul financiar.