Bursele din China sunt cele care care dau mari emoţii zilele astea. Iar guvernul de la Beijing a reacţionat în criza bursieră precum elefantul în magazinul de porţelanuri.
Problema este că ceea ce vedem acum pe bursele asiatice arată o problemă mai veche care dacă nu este tratată cum trebuie se poate transforma într-un cancer financiar extrem de păcătos. Iar efectul de contagiune am văzut că este uriaş.
În China am avut, şi de fapt cred că trebuie să folosim timpul prezent, avem o economie umflată cumva forţat. Acolo vedem autostrăzile care nu duc nicăieri sau cartierele fantomă în care nu locuişete nimeni. Chiar şi aşa eforturile pentru construcţia lor s-au văzut în rezultatele economice în creştere forţată şi accelerată din ultimii ani. Numai că a sosit momentul decontului.
S-a ajuns în această situaţie pentru că statul chinez şi-a dorit să arate lumii întregi că este mare şi puternic. Numai că lipsa unei strategii economice coerente l-a făcut mare dar extrem de vulnerabil. Statul a încurajat lucrări uriaşe de infrastructură şi dezvoltări de capacităţi de producţie.Totul s-a făcut pe credit. Datoria în China, publică şi privată a crescut de patru ori în ultimii şase ani, la 2800 de miliarde de dolari.
Şi tot se întâmplă într-o perioadă în care cererea a fost în scădere, prin urmare datoriile au devenit tot mai greu de plătit.
Acum, în măruntaielele economiei sunt tumori destul de mari, care trebuie tratate. China nu o cunoscut recesiunea după 2008.
Tumorile au fost lăsate să apară şi că crească, chiar prin negarea lor. Mesajul transmis de autorităţile de la Beijing în ultimii ani a fost că falimentul nu este acceptat şi a intervenit cu ajutoare. Însă astfel s-a distorsionat piaţa şi au apărt milioane de probleme de probleme.
În acest moment China are nevoie să-şi facă ordine în economie, să lase legile competiţiei să funcţioneze pentru a se însănătoşi. Însă curăţenia este de obicei dureroasă şi ia timp. Din această cauză economiştii se întreabă dacă nu cumva China va repeta experienţa Japoniei, care a trecut prin decenii pierdute, cu deflaţie şi scădere economică.
Riscul asupra restului lumii este şi el o mare necunoscută. Sunt analişti care spun că este posibil să existe un impact regional. Însă China a ajuns să reprezinte 15% din produsul brut mondial şi anul trecut a fost responsabilă pentru jumătate din creşterea globală.
Ideea în final este că o posibilă cădere necontrolată a Chinei poate atrage după ea economiile mari ale acestei lumi – SUA şi Germania. Acest lucru poate crea un vârtej al problemelor economice din care România nu poate scăpa. Problema cea mai gravă este că un posibil război economic prinde guvernele fără gloanţe. Toată muniţa a fost deja trasă în criza începută în 2007-2008. Tiparniţele merg, pieţele sunt inundate cu bani ieftini, dobânzile sunt la minime istorice. Singura pârghie rămâne restructurarea care este extrem de dureroasă şi pe care toate guvernele au incercat să o ocolească cât au putu de mult.
Se va ajunge la un oarecare apogeu în toate domeniile.se scot vreo 100 de modele de mașini pe an,vreo câteva sute de modele de telefoane etc.totul devine inutil și nevandabil.nu știu dacă are legătură neapărat cu subiectul dar mi se pare unul dintre motive
China a ajuns la apogeu… acum are loc o schimbare de paradigma acolo