In acest moment Romania are o mare prolema legata de resursele financiare. In sensul ca nu le are. Guvernarile ultimilor 30 de ani in general si cu precadere ultimii 3 ani de guvernare Social Democrata au stors tara de orice fel de resursa.
Acum ar fi trebuit sa trecem printr-o perioada de echilibrare a indicatorilor macroeconomici, a bugetului si apoi ar fi trebuit sa vedem strategiile de crestere care sa se simta in cele din urma si in bunastarea romanilor de rand.
Insa daca e sa ne uitam la executia bugetara pe primele 2 luni ale acestui an ea ne arata dezastrul pe care-l avem in fata. Asta in conditiile in care ianuarie si februarie nu au fost afectate de pandemie.
Bugetul general consolidat inregistreaza un deficit de 0,73% din PIB-ul estimat pentru anul în curs. Atentie, deficitul acesta in realitate este mult mai mare pentru ca PIB ul la care se va raporta in final va fi mult mai mic.
Daca insa am merge pe un scenariu liniar, considerand ca nu exista problemele create de coronavirus, rezultatul pe final de an ar fi 4,38% deficit. Mult peste acel 3,6% prognozat la constructia bugetului. Aici vine si ne salveaza relaxarea decretata de Uniunea Europeana in ceea ce priveste deficitele nationale.
Bun, haideti sa vedem unde sunt problemele in aceste cifre. In mediu privat.
Este ingrijorator faptul ca impozitul pe profit s-a diminuat cu 21,4% și a ajuns sa mai reprezinte doar 0,8% din veniturile statului, fata de 1,1% in aceeasi perioada a anului anterior.
Aici lucrurile vor arata si mai rau in lunile urmatoare. Explicatia este simpla.
In Romania, conform presedintelui analistilor financiari Iancu Guda, 3 din 10 companii active înregistrează un rezultat negativ (cheltuieli mai mari decat venituri). De asemenea, 24% din companiile active în România înregistrează o marjă de profitabilitate sub 10%. Ele sunt victime sigure ale perioadei care urmeaza.
Asta in mediul privat.
Dar apare insa si un lucru interesant in aceasta executie. Incasările din impozitul pe salarii şi venit s-au majorat cu 16,2%, până la 4,24 miliarde lei iar ponderea veniturilor a urcat de la 7,8% la 8,3%.
Asta inseamna salarii mai mari… iar mediul privat nu a majorat salariile.
De unde vin cresterile? Vedem explicatia in alocarile mai mari pentru salariile bugetarilor (+9,9%)
Tragand linie dupa executia bugetara a primelor doua luni, ceea ce trebuie sa observam este situatia proasta a bugetului chiar in pragul pandemiei. In acest moment, de fapt la finele lunii februarie bugetul a ajuns să-și mai acopere din venituri doar două treimi din cheltuieli.
Ce face guvernul in aceste conditii pentru combaterea coronavirusului?
Guvernul a venit in acest moment cu cateva decizii, inca nu foarte clare, de sprijin. Este vorba de posibilitatea amanarii ratelor la banci. Ceea ce nu este indicat decat daca meghina problemelor strange foarte tare (intre timp s a revenit asupra deciziei). Insa trebuie subliniat ca aceasta decizie nu repprezita un efort bugetar pentru ca statul NU si-a luat angajamentul de subvetionare a dobanzilor. Desi ar fi putut sa o faca… abia atunci vorbeam de un sprjin real. Reduceam perioada de amanare pe de o parte si de cealalta parte reduceam numarul oamenilor care sa aiba acces la o astfel de facilitate. O subventionare a dobanzilor pentru 6 luni ar fi fost undeva la sub 0,4% din PIB dar efectul era urias pentru oamenii aflati in dificultati majore grave. Bun nu detaliem subiectul, punctam doar lipsa de resurse.
A doua decizie luata este cea legata de somajul tehnic. Aici eforturile vor fi uriase. Prin urmare apare intrebarea – are statul resurse sa plateasca somajul tehnic pentru toti acesti oameni care vor ramane acasa? Daca da cat timp?
Sa ne intoarcem din nou la resursele de care dispnem. Dincolo de marirea deficitului care probabil se va duce la peste 10%, functie de cat va dura perioada asta extrema, problema se pune cum ne recuperam.
Prin eficientizarea statului. Companiile private nu ma indoiesc ca au deja astfel de planri. La stat avem insa o problema uriasa. Acolo se pierd resurse uriase, si cand spun asta ma gandesc la zeci de miliarde de euro anual.
In aceste momente cei care sufera cumplit sunt reprezentantii mediului privat deopotriva angajati si angajatori. Ce se intapla insa cu angajatii statului? Si nu ma refer aici la ceea ce este evident: medici (eroii acestor zile), politie, militari, pompieri. Ma refer la zecile daca nu sutele de mii de angajati pe criterii politice care au infestat sectorul public.
Conform datelor Eurostat in Romania 20% din angajati sunt bugetari. Aici nu vorbim de companiile de stat, acolo unde clientela politica si-a gasit locuri caldute pe bani multi. Ceea ce a crescut anvelopa salariala a acelor companii si implicit a scazut profitul si impozitul pe profit platit statului. Din nou o risipa de resurse.
Revenind. Nu doar ca sunt multi dar lucreaza si foarte prost. Si asta o vedem atunci cand ne lovim de ei la ghiseu. Exista un indicator VAB, care arata un fel de productivitate a muncii bugetarului – in Romania acesta este undeva la 13% in timp ce media UE este la peste 20% (atentie, aceasta este o medie trasa in jos inclusiv de calitatea muncii din Romania).
România este ţara din
Uniunea Europeană cu cel mai mare procent din veniturile încasate
la stat care merg către plata salariilor bugetarilor, arată un
raport lansat de Consiliul Fiscal.
Raportul arată că
salariile bugetarilor sunt plătite cu circa 32,6% din totalul
veniturilor încasate de România la buget. Acesta este cel mai mare
procent din întreaga Uniune şi este în creştere. Spre comparaţie,
în Uniunea Europeană, doar 22% din media veniturilor bugetare merg
către salariile angajaţilor la stat.
Care sunt solutiile?
Pe termen scurt creditele. De fapt asta este obiectivul principal am Ministerului de Finante in aceste zile. Dar ce ne facem daca banii intra intr-un sac fara fund?
Prin urmare trebuie luate cateva masuri extrem de rapid.
– Avem in Romania peste 1,2 mil de bugetari. Tara nu mai poate merge inainte cu acest numar si cu cheltuielile imense pe care le presupun acesti bugetari.
Cheltuielile cu salariile bugetarilor s-au dublat în ultimii patru ani, de la 57 de miliarde de lei la 108 miliarde de lei. Injumatatirea lor ar insemna din start economii uriase. De aici pot fi salvati aproximativ 50 de miliarde de lei.
– Pensiile speciale costa statul roman 10 miliarde de lei annual. Cred ca este un moment in care trebuie sa ne uitam si sa intelegem de ce unii sunt mai speciaiali decat altii. In conditiile date cred ca medicii merita mai repede o pensie speciala decat parlamentarii spre exemplu. Dar ele nu trebuie sa existe. Ne asumam meseriile pe care le facem fara sa ne gandim ca ne asiguram in acest fel batranetea.
– Statul are aproximativ 1000 de oameni in CA urile propriilor companii. Acolo se invart sume uriase incasate de oameni care nu au nicio treaba, in cea mai mare parte, cu obiectul de activitate al companiilor respective.
– Achizitiile de stat – acele contracte de la panselute la borduri, trebuie sa dipara.
E utopic sa credem ca acest lucru se poate intampla peste noapte, insa avem timp la dispozitie. Pandemia asta o sa dureze luni de zile, iar recuperarea ani.
Daca o sa intelegem ca tara asta trebuie reinventata avem sanse sa ne revenim, daca nu o sa intram in randul tarilor din lumea a 3-a, si nu stiu daca o sa mai avem sansa de a reveni in lumea civilizata.