De ce îmi doresc un guvern tehnocrat. De ce m-am săturat de politicieni

Astăzi vă propun să facem un exerciţiu de imaginaţie. Am aruncat această idee zilele trecute în mediul on line şi vehemenţa cu care mi-au sărit la gât o parte dintre politicieni dar şi vuvuzelele lor îmi arată cumva că ideea este una buna. Ca să trec direct la subiect am să vă întreb cum vi se parea ideea unui cabinet tehnocrat pe care să-l avem a la long. Când spun asta mă gândesc măcar la un mandat întreg.

Şi acum am să detaliez ideea. În primul rând de ce un guvern tehnocrat? Pentru că din guvernele anterioare, cu precădere din ultimul, o mulţime, prea mare, de miniştri sunt sau vor intra în puşcărie. Asta ne arată calitatea umană a celor care au ocupat demnităţi în stat. Dacă menţinem aceeaşi paradigmă, cu siguranţă clasa politică actuală dar şi viitoare, că nu trebuie să ne facem iluzii că se va schimba ceva în Parlament, va merge pe acelaşi principiu. Vor vota un guvern care va fi compus din oameni dispuşi să facă tot felul de înţelegeri dubioase pentru a servi mâna care i-a hrănit. Deci cu calitatea umană am rezolvat-o.

Despre calitatea profesională zic că este suficient să aruncăm o privire la numărul de km de autostradă făcuţi în ultimii 26 de ani, este edificator despre cât de buni au fost ocupanţii fotoliului de ministru al transporturilor. Să ne uităm la sănătate? Îmi este teamă că şi o simplă privire ne poate aduce infectarea cu cine ştie ce bacterie dispărută de mult din lumea civilizată, dar care la noi se lăfăie bine merci într-un sistem grav bolnav, gata să moară. Să nu mai vorbim de numărul de medici care pur şi simplu au fugit din ţara asta. Iar bună parte a celor rămaşi din păcate sunt cei care s-au obişnuit cu sistemul, au devenit parte a lui. Şi ca să supravieţuiască au acceptat cu ochii închişi produsele Hexi Pharma şi câte or mai fi încă nedescoperite.

Sau poate vreţi să ne uităm mai bine spre învăţământ. Acolo unde am avut anul şi ministrul. Şi nu asta a fost cel mai rău ci faptul că fiecare a venit cu o altă idee despre reforma sistemului. Una mai proastă ca alta. Aşa se face că azi deşi avem investitori, care au aterizat aici fără să ştie ce-i aşteaptă, nu avem mână de lucru. Şcolile profesionale s-au desfiinţat pentru că aşa a fost viziunea miniştrilor care s-au succedat pe acest fotoliu.

Despre fondurile europene am tot discutat. Aici suntem codaşi. Partea cea mai proastă este că am făcut din banii europeni o sursă de alimentare a mafiei locale. Am avut nevoie de un tehnocrat la ministerul fondurilor ca să aflăm câţi bani s-au dus către firma unui parlamentar, da din nou ei, bun prieten al fostului premier. Care va să zică ecuaţia la banii europeni este simplă, atragem puţin iar ceea ce luăm se duce în bună parte către mafia politică.

Lista ministerelor e lungă, se duce spre 20. Nu aş vrea să vă răpesc această minunată zi analizând fiecare portofoliu în parte. Concluziile sun aceleaşi. Să ne uităm spre vârful piramidei. Acolo unde vedem doi premieri ai aceluiaşi partid unul fost puşcăriaş iar un altul puşcăriabil. Asta înseamnă foarte pe scurt guvernul politic. Pentru că oamenii ăia nu ajung pe criterii care ţin de meritocraţie în acele funcţii. Ei sunt numiţi de la partid şi votaţi de parlamentari. Prin urmare sunt obligaţi să stea în poziţia ghiocelului în faţa partidului şi să execute ordinele care le vin de acolo. Asta-i marea problemă a guvernului politic. De aceea mă tem nefiresc de tare de alegerile din această toamnă.

Hai să mergem în esenţa democraţiei. La aleşii poporului. În parlament. În momentul în care am apărut cu această idee au existat două reacţii din partea oamenilor politici. Una spunea că ceea ce vreau eu este un atac la democraţie iar o alta a unei doamne senator mă făcea, pe faţă, fascist.

Şi acum să detaliem. Fiindcă aici, în afara cercului politic se discută întotdeauna cu argumente. Nu atac democraţia, o respect fie şi numai pentru vieţile pierdute la revoluţie. Însă îmi doresc o democraţie a noastră a tuturor. A poporului, a societăţii, a ţării în general. Trebuie să ai orbul găinilor ca să nu vezi că în acest moment democraţia este a politicienilor. Ei sunt cei care fac tot felul de combinaţii dubioase unindu-se în alianţe odioase care nu ţin cont de nicio ideologie ci doar de interesele de grup. Ei sunt cei care o duc bine. Vreau o democraţie în care toţi să fim egali în faţa legii. Nu pot admite faptul că cel care a ajuns în parlament este mai presus de lege printr-o imunitate nejustificată. Nu pot admite faptul că cel care a ajuns acolo are nevoie de pensie specială, la fel cum nu pot admite că acei oameni au nevoie de şofer şi maşină de serviciu sau bani pentru chirie … aproape 1000 de euro. Ăsta nu este Parlament şi asta nu este democraţie.

Avem nevoie de Parlament ca instituţie, aşa cum spuneam este poate cărămida de bază a unui stat democratic, dar nu în actuala structură.

Acum ştiu că pare utopică ideea Guvernului de tehnocraţi fără susţinere politică. Ştiu că învestitura este complicată fără susţinere politică şi totuşi nu pot să nu-mi imaginez cum ar fi.

De ce urlă politicienii ca din gură de şarpe când aud ideile astea? Pentru simplu fapt că acolo s-au strâns oameni care în afară de şmenuri nu sunt buni de nimic. Iar asta o vedem la o simplă privire pe fereastră… oriunde ne-am afla.

Guvernul ăsta tehnocrat aşa hulit cum este a cam dat drumul lucrărilor de infrastructură, a început să tragă bani europeni… e drept cu care nu se mai alimentează mafia care acum ţipă şi a făcut cel mai important pas spre reducerea birocraţiei din ţara asta care a ros din capacitatea de dezvoltare a noastră ca naţie. Asta în doar câteva luni. Da au fost stângăcii. Dar să nu uităm că vorbim de o echipă strânsă practic peste noapte. Cum ar fi ca un premier tehnocrat numit să aibă suficient timp să-şi facă o echipă aşa cum îşi doreşte? Cum ar fi ca executivul să fie populat cu oameni care au demonstrat că pot face lucruri nu doar în România ci şi în afară.

Cum ar fi să ştiţi că viitorul nostru şi al copiilor noştri este modelat de profesionişti şi nu de mafia politică?