Vreu să vorbim despre fondurile europene. Este un subiect care a ajuns să mă obsedeze. Avem la dispoziţie o căruţă de bani dar nimeni nu se înghesuie să-i ia. Nu pot să nu mă gândesc la toate proiectele din Parlament care urmează să intre în discuţie si care vizează doar ieşiri de bani nu şi intrări. Şi este vorba aici despr epensii speciale, despre creşterea indemnizaţiei de şomaj, despre reducerea vârstei de pensionare pentru aleşii neamului, despre găsirea unor noi sărbători care să fie declarate naţionale şi în care să nu muncească nimeni şi tot aşa.
Nimeni din minunata instituţie a parlamentului nu s-a gândit la o lege, la un proiect, la un plan prin care ţara asta amărâtă să poată atrage cât mai mult din fondurile europene, din banii ăia care ne sunt puşi la dispoziţie gratis. Trebuie să dăm în schimb doar proiecte şi serriozitate ceea ce pentru noi s-a dovedit prea mult.
Anul trecut am tras linie primului nostru exerciţiu financiar în ue. A fost prima experienţă în care am pierdut vreo 6 miliarde de euro – cam 1000 de km de autostradă dacă e să raportăm suma asta la ceva. Asta după ce am primit o derogare de la termen, care iniţial era 2013. Dacă închideam exerciţiul la termenul iniţial ar fi fost un adevărat dezastru.
Dacă sduntem campioni la ceva suntem la blocarea fondurilor. România a intrat în 2015 cu un important program de fonduri structurale deja blocat din anul precedent. Cel pentru Dezvoltarea Resurselor Umane. Apoi, în luna mai au fost blocate două alte programe mari. Cel pentru Mediu şi cel pentru Competitivitatea Economică. Problema a fost aceeaşi. Suspiciuni privind modul în care sunt cheltuiţi banii şi nereguli privind sistemul de achiziţii publice. De fapt ăsta este unul dintre motivele pentru care autorităţile de la noi nu se prea închesuie să atragă aceste fonduri… că se fură mai greu banii europeni.
Tocmai de aceea România a fost cumva constrânsă să promită că va rezolva cât mai rapid problema legată de transparentizarea cheltuielilor. Un punct nevralgic fiind cel legat de achiziţiile publice. Aici autorităţile de la Bucureşti s-au angajat să schimbe principiile după care funcţionează sistemul. Astfel principiul celui mai mic contract va fi înlocuit de raportul calitate preţ. Dar acesta este doar începutul. Aşa cum spuneam statul are nevoie de mai multă transparenţă în cheltuirea propriilor bani. Ministerul de Finanţe vorbeşte deja de platforme în care contractele publice să fie urmărite în timp real. Iar la nivelul Uniunii Europene se vorbeşte ca toate ţările membre să aibă un acces centralizat al documentelor, mai ales al contractelor cu fonduri europene astfel încât o achiziţie făcută de o primărie, de exemplu, să poată fi analizată atât autorităţile naţionale, cât şi de cele de la Bruxelles.
Astăzi de la ora 12:00 la Radio Digi FM avem zi de consultanţă alături de Narcisa Zaharia,
expert finantari europene structural consulting group. Aştept toate întrebările voastre prin sms la numărul de telefon 0774.600.600 de la ora 12:00
Dle, eu vreau fonduri europene ,dar fara sa fiu "tras in piept" de tot felul de firme care iti cer 5-6000 lei pentru proiect si habar n-ai ce fac ei ,apoi te anunta ca , cu regret ,proiectul nu a trecut. Vreau o firma care sa-mi faca proiectul, sa nu-mi ceara bani la inceput si daca trece proiectul , prin contract stipulam ca am de platit 8-10 % din valoare proiectului. Deasemenea , nu inteleg de ce statul prin angajatii minist. de finante nu face astfel de proiecte in conditiile puse de mine mai sus; cati bani nu i-ar intra statului in buzunar elaborand astfel de proiecte doritorilor? Castigul statului ar fi pe mai multe planuri: bani pe proiecte, bani in tara pentru investitii..samd…eu as interzice prin lege orice marire de taxe sau introducerea unor taxe noi daca , conform unui calendar bine stabilit ,guvernul nu atrage cel putin 90 % din fondurile europene destinate.
Very valid, pithy, sutccnci, and on point. WD.
Wow, that’s a really clever way of thinikng about it!