În toată nebunia asta legată de învestirea noului guvern se mai întâmplă şi alte lucruri extrem de importante pentru economia noastră. Pentru bugetele băncilor dar şi pentru buzunarele românilor.
Au fost reluate discuţiile despre această lege a dării în plată despre care se spune că ar aduce un prejudiciu băncilor de peste 4 miliarde de lei. În traducere liberă această lege spune că un client care nu-şi mai poate plăti ratele la casa luată prin credit ipotecar, se poate duce frumuşel la bancă unde poate pune cheile pe masă … moment din care scapă de orice obligaţie financiară pe care o avea în faţa băncii. Acum lucrurile stau puţin diferit. Dacă nu mai ai bani să-ţi plăteşti creditul banca execută casa, să spunem la 60% din valoarea ei pentru că preţurile au mai scăzut de la boom-ul imobiliar din 2008. Prin urmare mai ai de plată către bancă 40%, adică valoarea nerecuperată din executarea locuinţei. Pentru această diferenţă banca te urmăreşte până la capătul pământului şi execută tot ce poate astfel încât pierderea să fie zero sau cât mai aproape de zero.
Legea a fost adoptată de Senat şi acum se află în camera deputaţilor, care este cameră decizională în acest caz.
Acum băncile nu privesc cu ochi buni această lege fiindcă ar putea să le aducă pierderi serioase.
Riscurile sunt acum mai ales pentru cei care vor să-şi cumpere de azi înainte o casă. În condiţiile în care această lege aruncă toate riscurile asupra băncii, instituţiile financiare trebuie să se apere cumva. Prin urmare o să ceară un avans uriaş atunci când le este solicitat un credit ipotecar, astfel încât dacă ajung în situaţia în acre clientul le aruncă, aşa cum spuneam cheile pe masă, să poată să-şi acopere costul creditului chiar şi cu jumătate din suma de vânzare.
Într-un fel şi băncile au dreptatea lor, fiindcă există riscul unor abuzuri din partea clienţilor. Vorbim despre acei clienţi care au cumpărat casa pe un varf de preţ şi acum ar fi mai rentabil să renunţe la ea decât să continue plata. Deşi poate au posibilitatea să-şi achite creditul ei vor avea la dispoziţie această variantă de a renunţa rapid la cheltuiala pe care o presupune rata la casă.
Cred că o soluţie de echilibru ar fi de dorit. Adică o împărţire a riscului. Darea în plată să se facă doar după ce se constată obiectiv că omul nu mai are cum să plătească, doar ca ultimă soluţie. Nu pentru a scăpa de ratele mari. Şi după executarea silită datoria să se stingă iar banca să nu mai poată urmări fostul client.