Senatul a aprobat un proiect de lege extrem de controversat. E drept că nu este cameră decizională, dar în foamea de imagine pe care o manifestă parlamentarii noştri, în preajma anului electoral 2016, este foarte posibil ca proiectul despre care urmează să vorbesc astăzi să fie aprobat şi în camera deputaţilor.
Discutăm aşadar despre Darea în plată – un proiect de lege în faţa căruia sunt uşor circumspect, mai ales dacă mă uit la iniţiatori lui, printre care se numără şi avocatul Gheorghe Piperea un adversar declarat al sistemului bancar.
Ce spune acest document – păi zice că în cazul în care un client bancar, care a luat sau intenţionează să ia un credit de la o bancă pentru a-şi cumpăra o casă şi garantează la momentul obţinerii creditului cu casa pe care o cumpără, este îndreptăţită, ca în cazul în care nu mai poate achita ratele la care s-a angajat, să meargă frumos înapoi la banca si sa spuna: “astea sunt cheile apartamentului, eu nu mai am bani să plătesc”
Altfel spus clientul băncii poate scăpa de orice datorie aruncând cheile pe masă. Sunt mai multe probleme pe care le ridică această lege. Una dintre ele este că se aplică retroactiv. Ceea ce schimbă regulile în timpul jocului – lucru interzis de directiva 17 a Uniunii Europene.
Cu toate acestea proiectul de lege care permite stingerea datoriie către bancă prin predarea cheilor casei a trecut cu o majoritate covârşitoare de Senat. A fost aproape unanimitate. 106 voturi petru şi o abţinere. Aşa cum spuneam puţin mai devreme, Camera Deputaţilor este cea care va avea decizia finală. Dar probabil că băncile deja s-au apucat de calcule. În prezent, executarea silită a locuinţei nu duce la recuperarea întregii datori către bancă. De exemplu, cine are un apartament evaluat la 50.000 de euro în prezent, dar l-a cumpărat cu un credit de 100.000 de euro în anii de boom imobiliar, trebuie să îi plătească băncii şi diferenţa dintre suma împrumutată şi valoarea actuală a locuinţei dacă se ajunge la executare silită. Dacă proiectul dării în plată trece şi de Camera Deputaţilor, atunci banca execută apartamentul, îl vinde şi atât. Clientul scapă definitiv de datorie. Băncile au contestat de la bun început această lege şi cer ca prevederile ei să nu fie aplictate retroactiv. Adică cine şi-a luat credit ipotecar în anii de boom să se supună vechilor prevederi.
Probabil că mulţi dintre noi, după experienţe traumatizante cu bancile şi angajaţii acestora, suntem tentaţi să spunem – lasă-le domnule că aşa le trebuie, prea şi-au bătut joc de noi.
Dar am să merg cu un exemplu. Să presupunem că aveţi puşi deoparte nişte bani, ca să vă cumpăraţi un apartament peste 10 ani. Între timp vine la dvs un bun prieten care vă cere 15.000 de euro ca să-şi cumpere ceva… să spunem o livadă de visini. S-a gândit el că poate să facă un business cu sucul de vişine. Numai că business ul lui nu a mers. Iar după 5 ani vine la dvs şi că dă cheia livezii de vişini să vă spălaţi pe cap cu ea. În acest moment apartamentul la care aţi visat … rămâne un vis, cel puţin până vă redresaţi financiar.
Ce am vrut să spun eu prin acest exemplu este că în spatele oricărui împrumut se ascund calcule de business, orice abatare de la aceste calcule poate aduce grave prejudicii persoanei sau instituţiei care a împrumutat banii.
Şi din nou am senzaţia că aud în urechi, strigând în cor – dar lasă-i domne că merită.
Problema este alta. Oricât de rele au fost instituţiile bancare, mai ales prin neprofesionalismul angajţilor, avem nevoie de ele. Fără ele nu preaNumai că astfel de proiecte de lege, ar putea să ne pună piedici enorme în calea unui credit.
Îmaginaţi-vă care vor fi strategiile de acoperire a riscului în astfel de situaţii. Băncile, nu sunt instituţii de binefacere, ele trebuie să producă bani. Prin urmare gândiţi-va ce garanţii vor fi solicitate pentru un împrumut ipotecar, ce avans şi mai ales ce dobânzi vor fi practicate. O casă care în realitate costă 100 de mii de euro va fi evaluată, probabil, undeva la 60 de mii de euro astfel incat dacă i se aruncă snopul de chei pe masă, banca trebuie să fie sigură că-şi recuperează banii. Prin umrare trebuie să aveţi pregătit şi un avans de vreo 40 de mii de euro.
De aici se arată un întreg tăvălug care să facă una cu pământul economia româniei. Casele nu se vor mai cumpăra, teoretic ar urma o ieftinire, devoltatorii ar putea da faliment, industria construcţiilor ar avea de suferit şi totul plecand de la o lege extrem de populistă.
Întrebarea mea este dacă suntem pregătiţi să ne asumăm riscurile pe care le presupune adoptarea acestei legi.
Cand dai unui prieten iti asumi mult mai multe riscuri.
De ex ce faci daca prietenul devine invalid sau moare, ii executii copii?
Banca are asigurare de viata pe capul imprumutatului
In alta oridne de idei, la ce mai sunt bune garantiile daca oricum iti executa si ce nu ai pus gaj?