Există nişte oameni foarte mişto în ţara asta. Stau, încerc de fapt să-mi imaginez, cum ar arăta România nu dacă oamenii ăştia ar fi ajutaţi… ci pur și simplu dacă nu li s-ar mai pune piedici, dacă nu li s-ar pune tot felul de impozite stupide şi dacă nu li s-ar schimba legislaţia după fiecare noapte proastă a vreunui politician.
Am participat la un eveniment în care mai mulţi oameni, mai ales din zona de CSR, din companii diferite au venit să dea o mână de ajutor unei alte companii. Da, se întâmplă lucrul ăsta în România. Stalingrad Laser Tag, poate aţi auzit despre ei, sau poate nu, nici nu contează aspectul ăsta, îşi doreşte să crească, ceea ce este firesc. Însă ceea ce este cumva neaşteptat, pentru că în societatea românească se întâmplă foarte rar, compania asta vrea să crească responsabil. Vrea să se implice în societate, îşi doreşte să ajute acolo unde este nevoie de ajutor.
Prin urmare, toată discuţia s-a dus în zona în care s-a trasat cumva un coridor de dezvoltare durabilă pentru acest business de divertisment.
Există legi care obligă companiile la acţiuni de responsabilitate socială. Şi aşa cum spunea un om de CSR cu o experienţă de 6 ani în spate pe palierul ăsta, companiile s-au împărţit în două:
-unele plătesc firme de PR care să se ocupe de povestea asta
-altele se implică activ, pentru că realizează că doar dezvoltarea durabilă şi cu implicare socială, este o dezvoltare trainică şi de ce nu apreciată de societate.
Stalingrad Laser Tag face parte din cea de a doua categorie. Şi cumva începe să-mi placă ţara asta cu oamenii din ea. Zilele trecute vă povesteam de Florăria Margot, astăzi vorbim de Stalingrad… în condiţiile acestea aştept cu nerăbdare ziua de mâine.
Vă mulţumesc vouă, oameni cu afaceri mici la propriu dar mari la figurat, pentru că-mi daţi speranţa că România poate să fie şi altfel.
