Creştere economică record! România mai ratează o şansă la dezvoltare

Au venit astăzi nişte date care pe mine m-au lăsat cu gura căscată. Avem o creştere economică atât de mare încât parcă-l aud pe Tăriceanu spunând el cum duduie economia. Problema este că la vremea acelei declaraţii economia a duduit atât de tare încât şi-a pus pistoanele pe capotă şi s-a dus naibi maşinăria economică.

Cifrele spun că avem o creştere de 6% an pe an şi de 1,5% trimestru la trimestru. Hai să ne luăm de brăcinari azi şi să facem hora mulţumirii. Că aşa cifre nu am mai văzut fix din 2008 – anul dezastrului. Oare o fi o conincidenţă? Tare îmi este teamă că nu. După cifrele astea frumoase eu mă aştept la dezastru.

Ceea ce vedem noi acum este o pseudo creştere bazată în cea mai mare parte pe consum. Ceea ce-mi arată că avem memoria scurtă. Este exact tiparul pe care creşteam şi în urmă cu vreo 8 ani când a dat tăvălugul crizei peste noi şi ne-a prins, scuzată să-mi fie expresia cu chiloţii-n vine.

Cum am ajuns la cifrele astea? Păi nu trebuie să fi cine ştie ce analist economic să vezi scăderea TVA-ului la alimente la 9% sau scăderea procentului general la 20%. Aceste măsuri fiscale, pupuliste, au lăsat în economie un plus de 3 miliarde de euro. Ce s-a întâmplat cu această sumă uriaşă? S-a dus în consum. Partea proastă este că de aici au început dezechilibrele pentru că economia noastră destul de mică şi nu foarte performantă nu a putut susţine cererea, aşa că ne-a îndreptat spre export. La şase luni avem un ritm de creştere a importurilor aproape dublu faţă de exporturi, alături de un deficit comercial care creşte rapid. Asta înseamnă că nu facem altceva decât să exportăm această creştere economică. Noi de fapt susţinem locurile de muncă din toate fabricile de unde importăm bunurile pentru a susţine creşterea economică internă.

Pe lângă reducerea de TVA au mai apărut şi stimulii salariali. Vorbim de o creştere nejustificată a salariilor. O majorare care nu urmăreşte niciun fel de criteriu de competenţă sau eficienţă la locul de muncă. Şi atunci cu produse mai ieftine, rezultate din reducerea TVA-ului şi cu mai mulţi bani în buzunare, s-a creat un cockteil pe care-l avem toţi în mână şi care stă să se aprindă.

Salariile au crescut la stat uriaş fără să se ia nicio măsură de restructurare. Avem 1,2 milioane de bugetari care taie iarbă la cîini. Se putea face o majorare prin restructurarea sistemului ceea ce din păcate nu s-a întâmplat. Dai 400,000 de oameni afara în urma unor concursuri iar pe cei rămaşi îi stimulezi cu diferenţa financiară rămasă de la cei care au părăsit sistemul.

Însă aceste creşteri făcute din pix de guvernul Ponta şi preluate de tehnocraţi alterează, viciază, deformează toată economia naţională. Spre exemplu venitul mediu s-a apropiat în iunie de 2.100 de lei. Asta înseamnă o crestere an pe an de 15%, asta se întâmplă în contextul în care în 2015 creşterea de productivitate a fost ZERO. Uriaşă şi nemaiîntâlnită în vreun stat civilizat. Este adevărat că veniturile de la noi sunt mici comparativ cu alte ţări europene dar soluţia să-i ajungem pe bogaţi din urmă nu stă în vârful pixului. Dacă scriu pe o hârtie că sunt bogat nu înseamnă că asta este realitatea.

Acum era momentul în care deficitele bugetare trebuiau ţinute în frâu. Iar dacă ele totuşi creşteau trebuia să crească pe investiţii şi nu pe cheltuieli salariale. Din păcate la cum arată cifrele, România a mai pierdut o şansă de a intra într-o normalitate economică firească pentru orice stat dezvoltat. Guvernul tehnocrat, fără susţinere din partea clasei politice, s-a complăcut în aceeasi formulă patentată de guvernele politice anterioare care au scufundat România în bezna economiei europene.

Dragi români, deşi îmi doresc să greşesc, vă spun că nu trebuie să vă aşteptaţi să o duceţi mai bine în viitorul imediat. După ce vor trece efectele reducerilor de tva şi a creşterilor salariale vom vedea exact ce a rămas din economie.

Vă spun de pe acum… nu o să rămână mare lucru.