Se pare că s-a ajuns la un acord pe codul fiscal. 20% TVA de la 1 ianuarie 2016 şi 19% din 2017.
E un lucru bun că avem un acord. Nici nu era așa de greu. Pentru reducerea TVAului fuseseră de acord toate partidele. PNL plusase (mai precis propuseseră o scădere de încă un procent până la 19%) doar așa ca să apară în presă că și-au adus și ei aportul la această propunere.
Problema mare e cu celelalte măsuri. Ce se întâmplă cu ele? Se pare că măsurile menite să stimuleze mediul privat se amână. Pe scurt: taxa pe stâlp se elimină, supraacciza pe carburant rămâne cel puțin încă un an.
Dacă te întrebi de unde a avut Ponta foarte mulți bani pentru pomeni electorale să știi că din taxa pe stâlp i-a avut. A fost un impozit foarte perfid, dar companiile s-au conformat pentru că în general a fost vorba despre companii mari care nu își permit să eludeze legea. Mai ales că stâlpii (de fapt construcțiile speciale) sunt la vedere, nu puteau fi ascunși. Dar asta nu înseamnă că aceste companii au fost foarte bucuroase când au avut de plătit și acest impozit. Pe construcțiile pe care le aveau deja n-au avut ce să facă și au plătit, dar construcții noi (ceea ce înseamnă INVESTIȚII) nu s-au înghesuit să mai facă. Din punctul meu de vedere, eliminarea acestei taxe este o măsură foarte foarte bună.
Dar acum guvernul o să aibă o problemă. Sau noi, toată România o să avem o problemă. Domnul Ponta e hotărât – el o ține pe a lui – pomeni știe, pomeni va face și în continuare. Să vedem de unde ia banii.
Cea mai mare nemulțumire a mea e cea legată de supraacciza la combustibil. Mai ții minte care a fost scopul acestei taxe? Să se facă drumuri. Dar banii s-au evaporat pe altele, iar autostrăzi nu s-au făcut. Și eu susțin că avem nevoie foarte mare de autostrăzi, măcar de finalizarea Coridorului 4 – Constanța-Nădlag.
Chiar dacă rămâne supraacciza autostrăzi nu se vor face. Practic banii colectați din această taxă vor fi folosiți ca să acopere alte găuri.
Și apropo de această supraacciză. Să vezi cum te manipulează guvernul. Guvernul îți spune că îi pasă de bunăstarea ta și de aceea vrea să reducă TVAul. Foarte bine. Oricum creșterea TVAului a fost o prostie foarte mare și e bine că este reparată. Dar până să cumperi tu produse cu TVA scăzut plătești în fiecare zi carburant cu suprataxă (și dacă nu mergi cu mașina, tot plătești costuri mai mari de transport pentru toate mărfurile).
Practic guvernul ne-a luat niște bani din buzunar, cu promisiunea că face autostrăzi, noi am fost bucuroși să dăm acești bani (mă rog, un fel de-a spune bucuroși) ca să avem și noi autostrăzi, autostrăzi nu s-au făcut, iar acum guvernul zice că renunță de a ne mai lua niște bani în plus prin scăderea TVA. Acum noi suntem bucuroși (de data asta cu adevărat) că se vor ieftini produsele și o să uităm că am plătit niște bani degeaba câțiva ani de zile.
TVA-ul este o taxă care se află la capătul economiei. Ca să ai pe ce să pui acea taxă ai nevoie de investiţii, de angajări, de linii de producţie, de transport şi aşa mai departe. Prin urmare până la TVA trebuia să se vorbească despre susţinerea mediului privat prin reducerea unor taxe spre exemplu pe salarii. Pentru că România are o problemă foarte mare cu lipsa locurilor de muncă.
Ok. Micșorarea TVAului va stimula consumul. Poate se vor crea câteva locuri de muncă în comerț. Dar, după cum se știe, majoritatea mărfurilor sunt din import, deci reducerea TVA nu va avea mare efect asupra creării de noi locuri de muncă.
Mă întorc la pomenile electorale. Pentru că Domnul Ponta s-a apucat să promită dublări de salarii în sistemul bugetar. După cum am arătat în articolul de ieri – Țara lui Kafka, cred că plănuise să promită că se va întâmpla cândva în viitor, dar lucrurile s-au precipitat.
Să nu se supere pe mine profesorii, medicii, polițiștii și ceilalți bugetari. Eu sunt de acord că merită salarii mai mari. Dar așa gândește domnul Ponta – pe el nu-l interesează prea mult că oamenii merită sau nu merită (după părerea mea creșterea de salarii în orice domeniu trebuie făcută după criterii de performanță) ci îl interesează ”să deie” ca să știe lumea că el ”a dat”, de parcă ar fi vorba de dat de pomană.
Ecuația e destul de simplă, dar foarte greu de rezolvat.
Pe de-o parte avem economia privată, economia care produce bani și pe spinarea căreia se crează bugetul. Această economie nu a prea fost stimulată.
Pe de altă parte avem sistemul public asupra căruia s-a creat o presiune foarte mare de creșteri salariale și prin urmare va avea nevoie de un buget mai mare. Avem peste 1,2 milioane de bugetari, un aparat enorm, greoi şi ineficient.
Mă feresc să spun că sistemul public cheltuie bani. Medicii, profesorii, polițiștii și ceilalți funcționari publici muncesc, nu primesc pomană, dar activitatea lor nu este direct productivă. Dacă sectorul privat nu produce, atunci nici sistemul public nu are bani.
Să vedem cum reușește să rezolve guvernul această ecuație. Poate prin reducerea numărului de bugetari pe care-i are de plătit, numai că asta nu dă bine în faţa electoratului.