Am o mare problemă legată de proiectul acesta ratat până acum al autostrăzilor de la noi. S-a construit haotic, de fapt s-a încercat construirea, că ceea ce avem noi acum în faţa ochilor e greu să numeşti construcţie. Mă rog a fost un haos de nedescris, fiecare guvern a avut alte priorităţi, fiecare ministru şi-ar fi dorit o autostradă prin faţa porţii… şi este celebră deja autostrada care ar fi trebuit să ajungă prin Alexandria. Numai că toate tâmpeniile astea costă. Şi pe lângă cei 26 de ani pierduţi, ne costă şi foarte mulţi bani.
Să vedeţi ce s-a întâmplat cu autostrada care este prioritate naţională în această ţară. Nu se poate face. Adică prioritatea se amână. Şantierul autostrăzii Piteşti – Sibiu nu se poate deschide pentru că aşteptăm noi studii de fezabilitate. Da exact pe acest proiect care are la activ cele mai multe şi mai scumpe studii de fezabilitate… dar care au cam expirat.
Pe lângă studiile lipsă mai sunt şi alte probleme. Primăriile localitatilor de pe traseul drumului de mare viteză se opun construcţiei. Şi aste pentru că CNADNR a schimbat ruta şi mai nou autostrada trece inclusiv peste puţurile de alimentare cu apă dintr-o comună. E rezultatul haosului generalizat. Sibiu-Pitesti a fost desenata, ştearsă şi redesenată, numai că la nivel local oamenii se gospodăresc, mai construiesc şi ei una alta. Acum primarii zic că viitoarea autostradă le încurcă planurile de urbanism din zonă, este vorba despre planuri pe care le-au modificat acum trei ani, luând în considerare fostul studiu de fezabilitate al autostrăzii. Cam aşa stau lucrurile când vorbim de infrastructură. Nu ştie stânga ce face dreapta.
Întrebarea care se naşte în mod firesc ar fi ce este de făcut în cazul ăsta. Că este uşor să critici, mai greu este să aduci şi ceva constructiv.
Păi mă uit la schimbarea asta de la CNADNR. L-am auzit pe ministru vorbindu-ne de acea ideea a managementului privat. În momentul în care a fost vehiculată pentru prima dată această strategie a managerilor privaţi în companiile de stat mi-am spus că asta este cheia spre succes. Din păcate o idee foarte bună, întâlnită în multe economii de afară, unde a funţionat cu succes, la noi a fost aplicată prost. Iar managerii privaţi au fost slujitori ai interesolor diferitelor partide care s-au succedat la Palatul Victoria. La CFR sau la Tarom, consiliile de administraţie dar şi managerii au plecat la fiecare schimbare a ministrilor de la Transporturi. Acelaşi minister a cheltuit 200.000 de euro ca să numească directori noi la companiile pe care le are în subordine. Statul român a cheltuit până acum peste un milion de euro pentru recrutarea managerilor privaţi pe care i-a numit la conducerea unor companii strategice.
Şi toate s-au întâmplat pentru că politicul nu a vrut să scoată mâna din borcanul cu miere al companiilor de stat. Majoritatea managerilor s-au simţit prinşi într-o capcană. Guvernul i-a angajat, pentru că aşa a cerut Fondul Monetar Internaţional şi apoi tot guvernul i-a acuzat că sunt incompetenţi şi hoţi şi i-a dat afară. Iar în locul lor au fost numiţi eternii apropiaţi ai oamenilor politici.