La un moment dat se spunea că doar 3 oameni sunt veșnici în țara noastră – Mugur Isărescu la BNR, Preafericitul Teoctist la BOR și la fel de fericitul Mircea Sandu, zis Nașul la FRF.
Ei bine, ultimii doi nu mai sunt așa de veșnici.
Singurul care a rămas e Mugur Isărescu. Și a rezistat atât tocmai pentru că s-a înconjurat de o aură specială – Specialist, domnule, specialist. Dacă nu era el era vai de noi.
Mda. Parțial e adevărat. Isărescu are merite incontestabile. Dar cred că se și exagerează cu profesionalismul BNR. Sunt specialiști pentru că nu i-a întrebat nimeni niciodată nimic. Dacă nu au fost întrebați, nici nu putem ști dacă au făcut bine ce au făcut sau nu. Așa, în linii mari impresia generală e că au făcut bine, dar dacă se putea și de 10 ori mai bine?
Poate nu i-a întrebat nimeni pe cei de la BNR nimic și pentru că n-au făcut până acum gafe vizibile și indiferent de situație au venit cu niște răspunsuri care păreau foarte hotărâte. Deh, așa cum te aștepți de la un specialist.
Dar ce să vezi…
Tocmai Guvernatorul BNR nu știe ce credit a luat și de unde. Păi cum? Pare de necrezut. Asta da gafă. Și presa a exploatat-o imediat, iar dl Guvernator s-a bâlbăit teribil.
În realitate se poate să se fi întâmplat următorul lucru – Isărescu s-a hotărât să ia un credit, dar pentru că e Guvernator și om foarte ocupat cu soarta țării nu s-a dus la bancă să stea la coadă la ghișeu. O fi pus mâna pe telefon, a chemat vreun funcționăraș si a alergat acesta cu dosarul și ce mai trebuia. Ulterior s-a făcut o refinanțare și probabil că tot funcționărașul s-a ocupat. Acuma nah, parcă nu e prea corect ca dl Guvernator să profite de poziție și să-și rezolve problemele personale fără a mai sta la coadă. Dar nici un capăt de țară nu e. Nici presa nu a insistat, tocmai pentru că nu a fost ceva foarte important.
Oricum rămâne o gafă monumentală. Și avem un personaj care s-a găndit să profite. Avocatul Gheorghe Piperea, căci despre el e vorba, pozează de mult timp în marele luptător împotriva sistemului bancar. De pozat pozează, dar rezultatele luptei lui nu sunt prea strălucite. Sau mă rog, depinde cum privești lucrurile. Dacă luăm ca reper lupta împotriva băncilor nu a avut succes și asta pentru că de multe ori a venit cu cereri cel puțin nerealiste și n-ar fi avut șanse în fața niciunei instanțe din lume. Dacă luăm ca reper buzunarul personal al domnului avocat probabil că a fost un succes. A promis multora că face el, că rezolvă el. A profitat mai ales de disperarea celor cu credite în franci, așa că nu a dus lipsă de clienți ca atare e foarte probabil să fi câștigat niște onorarii frumușele. Chestia e că a cam venit scadența. Procesele au început să se încheie și domnul avocat nu s-a dovedit un avocat foarte bun. Dar e isteț. A sesizat oportunitatea și a valorificat-o. A reușit să crească din nou în ochii clienților, cel puțin o perioadă, cocoțăndu-se pe gafa guvernatorului.
Din toată treaba asta ce rămâne? S-a sesizat ANI. Frecție. Mai mult ca sigur ANI n-o să găsească ceva spectaculos în declarațiile de avere ale guvernatorului.
Poate că ar trebui să se sesizeze cineva (problema e cine?) care să-i întrebe pe cei de la BNR cât de profesioniști sunt de fapt.
Poate că ar trebui să-l întrebe cineva și pe domnul avocat dacă e etic ceea ce face. Amărâții ăia pe care îi reprezintă el or să mai fie amăgiți o perioadă și până la urmă vor vedea că de fapt n-au ce face și vor trebui să plătească pe ce au semnat și în plus de asta o să aibă de plătit și onorariul avocatului.