Este o întreagă dispută acum pe decizia deşi neoficială, deja cunoscută a preşedintlui Klaus Iohannis de a respinge Codul Fiscal. Unul dintre proiectele României, dacă nu cumva singurul, care a solidarizat clasa politică indiferent de culoarea ei şi culmea la care a subscris şi mediul de afaceri.
Per ansambul vorbim de o reformă fiscală, poate nu cea mai reuşită, pe care Palatul Cotroceni o neagă. Doar scăderea unor taxe, spunea preşedintele zilele trecute, nu poate să fie considerată o reformă fiscală.
Dar scăderea acelor taxe, şi mă gândesc aici la TVA, ar putea reduce evaziunea în acel domeniu care este pur şi simplu uriaşă şi în faţa căreia ANAF-ul a pierdut în mod repetat.
Imi este greu să mă proununţ. De fapt cred că nici nu vreau să o fac. Suntem în faţa unei alegeri dificile. Promulgăm Codul Fiscal sau nu? Decizia, aşa cum spuneam este deja ştiută… NU.
Ce câştigăm şi ce pierdem din întoarcerea proiectului în parlament.
În funcţie de articolele pe care Cotroceniul le va vrea reexaminate s-ar putea să transformăm Codul dintr-unul destinat susţinerii consumului, populist ar spune unii, într-unul destinat unei creşteri economice sustenabile, bazat pe susţinerea muncii. Mi-aş dori să văd mai multe legate spre exemplu de reducerea CAS-ului mai ales la angajator.
Ce pierdem? Pierdem în special timp, iar timpul din păcate nu curge în favoarea noastră. Suntem codaşii europei la PIB-ul per capita, avem nevoie să ne mişcăm rapid şi mai ales eficient, ceea ce din păcate nu facem. Codul este la Palatul Cotroceni de aproape o lună. Poate o analiză şi o retrimitere ceva mai rapidă în Parlament ar fi arătat altfel.
Singurul lucru pe care mi-l doresc în acest moment este să nu se transforme acest Cod Fiscal, pe care l-am privit cu bucurie atunci când a fost anunţat la Palatul Victoria, cu toate minusurile lui, într-un război prea vechi şi mult prea păgubos între Palate.