Am învățat la MBA că orice companie ar trebui să aibă definite o misiune, o viziune și un set de valori. Nu numai că ar trebui să fie definite, dar ar trebui și respectate. Așa zice teoria. Și mai spune că sunt esențiale. De ce? Ai să vezi imediat.
Hai să spun mai întâi ce înseamnă fiecare pentru că de multe ori se face confuzie între misiune și viziune. Am văzut chiar în cazul unor companii foarte mari că încurcă borcanele.
Misiune (mission statement) – se referă la scop – de ce există acea companie, în ce scop a fost creată
Viziune (vision statement) – se referă la viitor – cum ar trebui să arate compania în viitor, unde vrea să ajungă.
Teoretic misiunea este dată chiar de către fondatorii companiei sau de către acționari. Ei ar trebui să știe de ce au creat compania. Viziunea ar trebui dată de către conducătorii actuali ai companiei. Pentru asta sunt conducători – să dezvolte compania, să-i ofere o perspectivă.
Cu valorile cred că e mai simplu de înțeles. Cel puțin am văzut că toate companiile se descurcă la capitolul acesta. Fiecare are un set de valori pe care îl promovează.
Și de ce, mă rog, sunt esențiale?
Misiunea ar trebui să însemne tradiția, rădăcinile companiei respective. Viziunea ar trebui să-i facă pe toți angajații să meargă în aceeași direcție nu unul să tragă într-o parte și altul în cealaltă. O companie care are tradiție și știe cum vrea să arate în viitor (cred că e inutil să spun că viziunea trebuie să fie și realistă că așa… cai verzi pe pereți poate să viseze oricine) este o companie atractivă atât pentru investitori și pentru proprii angajați, dar și pentru clienții săi. Din nou, cred că e ușor de înțeles de ce ar trebui să promoveze un set solid de valori.
Ce am spus mai sus este teorie. În practică nu se întâmplă la fel, nu-i așa? Peste tot vedem companii lacome, avide după profit cu orice preț. Chiar dacă pun pe pereți un set de valori scris cu litere aurii, în practică nu le pasă de nimic, de parcă doar banul este singura lor valoare.
Chiar în școlile de business, aceleași care te învață cât de importante sunt misiunea, viziunea și valorile companiei, studenții sunt învățați să facă totul pentru profit și sunt încurajate tactici de afaceri cel puțin discutabile.
Dar este o problemă.
În momentul în care ne pierdem valorile fundamentale nu o să trăim într-o societate mai bună, așa cum toți visăm pentru noi și pentru copiii noștri, ci din contră, vom trăi într-o societate haotică, care se dezintegrează încetul cu încetul.
Criza financiară profundă care tocmai a zguduit planeta este efectul înlocuirii valorilor sănătoase cu lăcomia și goana după profit cu orice preț.
Într-un final și școlile de business au cam început să-și dea seama că au greșit. Se vorbește din ce în ce mai mult despre etică în afaceri. Cele mai prestigioase școli de business au introdus în programele de studii cursuri de etică.
Dar este suficient? Bineînțeles că nu. Degeaba înveți la școală că trebuie să respecți niște valori, trebuie să te respecți întâi și întâi pe tine însuți și pe urmă să-ți respecți colegii și clienții dacă societatea e strâmbă, dacă peste tot se instaurează corupția, șpăgăreala, pilăraia, trișatul etc. Ce ai putea să faci? Ori te adaptezi ori mori.
Hm, aș fi vrut să spun țările civilizate, dar câteodată parcă nici ele nu sunt așa de civilizate așa că o să spun țările dezvoltate. Deci, țările dezvoltate reușesc să învețe câte ceva din propriile lor greșeli. Crize au mai fost și vor mai fi, dar după fiecare criză se schimbă ceva, se încearcă să se ia măsuri pentru îndreptarea lucrurilor. Corupția și minciuna n-au fost inventate în România, asta e clar. Dar în țările dezvoltate se încearcă măcar limitarea corupției pentru că eliminarea ei cu desăvârșire este totuși o utopie.
România ce face? Noi ce facem? Noi învățăm din propriile greșeli? Noi dorim să îndreptăm lucrurile? Mie mi se pare că s-a mai schimbat câte ceva. Dar în 55 de ani de comunism și încă 25 de tranziție am reușit să creăm o societate atât de bolnavă încât doar ”câte ceva” este insignifiant. Avem foarte multe de schimbat și este foarte foarte greu pentru că sistemul ticăloșit care s-a instalat în România, politicienii corupți, hoții și mincinoșii nu se lasă așa de ușor înlăturați de la putere. Hoții și corupții au bani mulți, bani pe care i-au furat bineînțeles, dar îi au, așa că nu ezită să-i folosească pentru a construi o propagandă întreagă împotriva celor care vor altceva, care vor mai multă responsabilitate, cinste și bun simț.
Dacian Cioloș a lansat o platformă – un set de principii și de valori în care crede și pe care promite să le urmeze indiferent ce. Până acum s-a ținut de cuvânt, cel puțin asta este părerea mea.
Imediat propaganda corupților a început să-l atace. Păi ce măh, uite cu ce banalități vine și Cioloș ăsta! Păi din astea puteam să scriem și noi.
Da, par banalități. Oricine le poate scrie. Valorile sunt universale. Nu le-a inventat Cioloș. Mai greu e cu practica. Poți să scrii că vrei bun simț și să și arăți că ai bun simț sau poți să scrii că vrei bun simț și apoi să te bagi în față la coadă.
Ce măh, ăsta-i program de guvernare? Nu, nu este program de guvernare. Este exact ce a spus Cioloș că va face – este un set de principii și valori. Cioloș nici nu și-a propus să facă de unul singur un program de guvernare. Asta e treaba partidelor. Că tot se spune că cineva (doamne ce îmi place acest ”cineva”, nu se știe exact cine, dar în mod sigur ”cineva” care complotează din umbră și ne împiedică pe noi să fim mai buni și mai frumoși) dorește eliminarea partidelor și că democrația nu se poate fără partide deci… se dorește eliminarea democrației.
Nu, nu dorește nimeni nici eliminarea partidelor nici distrugerea parlamentului. Dar partidele să fie partide nu găști de interese, parlamentul să fie cea mai înaltă instanță democratică nu un loc în care hoții se ascund în spatele imunității. Partidele să facă bine și să-și construiască programul de guvernare.
Cioloș s-a oferit să pună în practică programul de guvernare făcut de partide și, în același timp, să respecte principiile și valorile pe care le-a enunțat.
Nu este obligatoriu să fie Cioloș prim-ministru în continuare. Partidele pot să-l susțină pe Cioloș sau din contră să găsească pe altul mai bun. Poate nici nu e așa de greu de găsit un premier mai priceput decât Cioloș.
Problema e cu setul de principii și valori. Sunt dispuse să respecte principiile și valorile enunțate de Cioloș sau vor să pună la Palatul Victoria un om ”de încredere” care să fure cât poate pentru partid?