Am asistat ieri la o ciobaniadă în toată regula. Este vorba despre venirea ciobanilor la Bucureşti. Ciobani care nu au timp de pierdut pe aici cu dansul pinguinului aşa cum se obişnuia prin Capitală atunci când erau proteste.
Ce vreau să spun acum este că aşa se întâmplă atunci când politicul ajunge să dea legi abernate care pur şi simplu nu sunt aplicabile.
Un cioban explica atât de simplu şi de logic, că orice turmă are patru părţi şi pe fiecare trebuie să existe un câine. De aceea de foarte multe ori ciobanii au 5 câini. Un coordonator şi 4 paznici. Numai că, parlamentarii, s-au gândit că de fapt ciobanii nu au nevoie de atâtea animale. 3 câini sunt suficienţi.
Şi atunci când politicianul intră în ţarcul ciobanului cu legile lui aberante vine şi ciobanul şi intră în ţarcul politicianului, chiar dacă cel din urmă este supradimensionat.
Oierii îşi ştiu rostul de sute de ani, prin urmare nu trebuie să vină norme de la Bucureşti ca să-i arate cum să-şi păzească turma. Legea vântorii care limita la trei numărul de câini de la stânile de munte, chipurile pentru a porteja animalele de talie medie, nu a ţinut cont şi de nevoile ciobanilor. Ci doar de lobby-ul vânătorilor.
Şi de fapt aici este marea problemă. Prin ţările civilizate mai dinspre vest, povestea asta cu vânatul nu prea mai merge. Şi nu mai merge pe deoparte pentru că nu mai au ce să vâneze, au cam vânat tot, de cealaltă parte legile au devenit atât de stricte încât foarte greu reuşeşti să te mai califici ca vânător la ei. NU mai vorbesc de zecile de mii de euro pe care vesticii trebuie să le plătească pentru aceast hobby.
Dar cum pasiunea este mare, şi-au găsit oamenii repede o alternativă. Ţara tuturor posibilităţilor în care pe 2 lei poţi vâna adevărate trofee de urs, cerbi, sau mistreţi.
Acum politicienii, de i-am votat noi în Parlament, ştiţi ce au spus? că trebuie redus numărul câinilor pentru că animalele astea de stână braconează vânatul.
De fapt problema este alta, mult mai complicată. Câinii ăştia de multe ori strică partidele de vânătoare. Latră şi sperie vânatul. Ori vesticul nu vine să dea doi lei în ţara asta ca să fie deranjat de nişte pârliţi de câini. Problema este că pe lângă vesticii ăştia despre care vă vorbesc eu şi prin parlament sunt o mulţime de vânători. Şi în felul ăsta se explică aberaţia legislativă apărută în legislativ.
Să ştiţi un lucru, în simplitatea lor ciobanii sunt şi ei oameni de afaceri. Ei nu sunt crescători de câini ci de oi, prin urmare nu vor ţine haite întregi pe lângă ei fiindcă toate acele guri trebuie hrănite, şi în felul acesta prea mulţi câini ar muşca din profit.
Un alt punct deranjant pentru ciobani era interzicerea păşunatului pe vreme de iarnă. Ce să facă oamenii cu animalele în sezonul rece? Le criogenează? Nu! trebuie să le hrănească.
De aceea au venit ciobanii la Bucureşti, să-şi facă dreptate. Au acţionat poate prea violent pentru firile mai sensibile, dar ei, aşa cum spuneam, nu au timp de pierdut în capitală, că au stânele şi câinii care-i aşteaptă pe munte.