Am citit şi ascultat, puţin mirat, atitudinea unor analişti economici care au vorbit despre aministia fiscală ca despre un furt al guvernului din buzunarele noastre. Am auzit formulări de genul „Ăştia-s bani pe care îi facem pierduţi de ani de zile, aceiaşi ani în care n-am avut şcoli, autostrăzi, sau în care am plătit, fără să înţelegem de ce, taxe prea mari.” Avem o politică de recuperare deficitară, asta este clar. Spun din start că legea asta nu este perfectă, chiar este departe de perfecţiune. Nu există un studiu de impact, un lucru extrem de important pentru a calcula beneficiile pe care le poate aduce sau nu. Şi poate cel mai grav nu are în componenţa ei o serie de stimulente pentru platitorii la zi, pentru cei care este normal să se simtă frustraţi atunci când văd că cel care i-a privit ironic atunci când îşi plăteau taxele acum este „amnistiat” de stat iar lui în calitate de bun contribuabil i se întoarce spatele. Deci legea este plină de minusuri. Dar de aici şi până la momentul în care să spui că este un alt furt din buzunarul românilor este o cale atât de lungă…
Deci se şterg penalităţile, aceastea dispar, dar rămân jumătate din dobânzile acumulate. Recent ministrul finanţelor spunea că ar avea în vedere aplicarea unor dobânzi cam la nivelul celor la care se împrumută statul. Tăierea la jumătate prevăzută prin ordonanţă ar însemna un cost anual de 5,5%. Statul se împrumută cu 2,5-3%, depinde de maturitate, prin urmare Guvernul nu a cedat atât de mult cât promitea. A mai lăsat acolo nişte dobânzi pentru acoperire. Şi e bine că a făcut asta, altfel încuraja neplata şi dacă firmelor li se aplica o dobândă foarte mică, atunci îşi luau credit fiscal, că e mai ieftin decât să se împrumute la bănci. În ideea că după o vreme mai vine câte o amnistie fiscală. Am avut una prin 2011, acum în 2015, mai incolo poate răsări alta.
Statul are de recuperat vreo 2 miliarde de euro din diferite procese caştigate, pe tot felul de popriri şi alte acte de acest gen plus vreo alte miliarde bune de euro de pe la marii datornici. Laura Codruţa Kovesi spunea că numai DNA-ul a pus pe tavă vreo 320 de milioane de euro şi nimeni nu se înghesuie să-i ia. Ce vreau eu să spun cu acest lucru este că statul momentan este impotent în privinţa recuperărilor de datorii. Nu poate, nu vrea… nu intrăm acum în detalii (am mai facut-o pe aici)
Prin urmare există următorul scenariu. Statul are de recuperat datorii de 100 de lei (mergem pe cifre mici ca să înţelegem fenomenul). Din suta asta să spunem că 50 de lei înseamnă principalul, 30 de lei înseamnă dobânzile şi 20 de lei penalităţile.
Ce spune ordonanţa guvernului. Dacă plăteşti până la data X principalul, ai o reducere la 50% la dobândă şi o ştergere a penalităţilor. Asta ar însemna în linii foarte mari (o să facem şi o demonstraţiepentru cei mai pricinoşi)că statul ar urma să încaseze 50 de lei principalul şi 15 lei din dobânzi. Adică 65 de lei în total. Ar pierde ce-i drept 35 de lei. Dar ar pierde ceva ce nu are, fiidcă sunt nişte datorii pe care a demonstrat că nu este capabil să le recupereze. Întrebare? Cum este mai bine să încaseze 65 de lei, bani care să se ducă în investiţii, şcoli, sănătate şi în general în domenii cheie după care să se facă şi o reformă a ANAF-ului în urma căreia să nu mai avem nevoie de amnistii, sau să ne lamentăm că statul are de recuperat miliarde dar să nu facem nimic în acest sens?
Studiu de caz: o firmă care nu a plătit 50 de mii de euro către stat, după un an ar avea de achitat suplimentar circa 9 mii de euro. În urma acestei scutiri de penalităţi şi a unei părţi din dobânzi, ar mai avea de plătit pe lângă principal 2500 de euro. Prin urmare ar fi scutită de 6.600 de euro.
Acum se pun următoarele întrebări – E bine să se facă amnistie fiscală? Nu e asta descurajant pentru cei care își plătesc în mod corect taxele și impozitele?
În principiu amnistia este o situație excepțională. Normal, dacă toată ziua bună ziua ar fi câte o amnistie atunci nimeni nu și-ar mai plăti taxele și ar aștepta o nouă amnistie.
În particular, această amnistie nu este atât de generoasă încât contribuabilii cinstiți să se simtă nedreptățiți. Adică nu se șterg datorii ci doar penalități.
Problema e alta. Nu critic decizia guvernului de a adopta o amnistie fiscală. Critic în schimb maniera.
Ca toate deciziile guvernului Ponta și aceasta pare tot scoasă din pix, ca și când cineva a visat noaptea ceva și a doua zi s-a gândit să pună în aplicare ce a visat.
Păi nu așa se guvernează. Ok, dăm o amnistie fiscală. Dar hai întâi să vedem o analiză – De ce sunt atâtea firme care au restanțe? ANAF nu e în stare să colecteze taxele sau firmele sunt prea împovărate și nu reușesc să plătească toate taxele pe care statul le toarnă în capul lor?
Până nu se rezolvă cauza degeaba se dă amnistie. Cine nu și-a plătit taxele până acum n-o să le plătească nici de aici înainte
Acum se pun următoarele întrebări – E bine să se facă amnistie fiscală? Nu e asta descurajant pentru cei care își plătesc în mod corect taxele și impozitele?
În principiu amnistia este o situație excepțională. Normal, dacă toată ziua bună ziua ar fi câte o amnistie atunci nimeni nu și-ar mai plăti taxele și ar aștepta o nouă amnistie.
În particular, această amnistie nu este atât de generoasă încât contribuabilii cinstiți să se simtă nedreptățiți. Adică nu se șterg datorii ci doar penalități.
Problema e alta. Nu critic decizia guvernului de a adopta o amnistie fiscală. Critic în schimb maniera.
Ca toate deciziile guvernului Ponta și aceasta pare tot scoasă din pix, ca și când cineva a visat noaptea ceva și a doua zi s-a gândit să pună în aplicare ce a visat.
Păi nu așa se guvernează. Ok, dăm o amnistie fiscală. Dar hai întâi să vedem o analiză – De ce sunt atâtea firme care au restanțe? ANAF nu e în stare să colecteze taxele sau firmele sunt prea împovărate și nu reușesc să plătească toate taxele pe care statul le toarnă în capul lor?
Până nu se rezolvă cauza degeaba se dă amnistie. Cine nu și-a plătit taxele până acum n-o să le plătească nici de aici înainte