S-au născut o grămadă de dispute legate de noul guvern propus de Dacian Cioloș, premierul desemnat. Nici nu s-a uscat bine cerneala pe documentul guvernamental că au și început părerile, de bine și de rău… dar mai mult de rău. Fiindcă așa suntem noi, și fiindcă este mai ușor să critici și să ataci… mai greu e să construiești, să pui ceva în locurile pe care le dărâmi… chiar și la nivel declarativ.
Cred că avem așa ceva în genă să criticăm indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Îmi dau rapid cu părerea că să fiu și eu în rând cu lumea. Și spun simplu – lista lui Cioloș nu repreyintă guvernul perfect, însă de departe mi se pare cel mai bun executivpost decembrist. Sunt acolo foarte mulți oameni care vin de la Bruxelles. Adică oameni cu competențe. Și pe mine mă interesează cu precădere ministerul de finanțe acolo unde a fost propusă Anca Paliu careşi-a început cariera la BNR şi a continuat ca economist la biroul local al Fondului Monetar Internaţional timp de 11 ani, până la începutul anului 2013, când a fost recrutată de Comisia Europeană
Prin natura meseriei mă interesează acest minister dar și pentru faptul că el este, dacă vreți, inima întregului sistem economic al acestei țări. Dacă ANAFul, care se află în subordinea Ministerului de Finațe își face treaba, o să avem mai departe bani de investiții. Daca sunt banii de investiții or sa fie și bani pentru creșteri salariale … și tot așa.
Revenind însă la Guvern per ansamblul său, văd pentru prima data oameni care se pricep la ceea ce au fost puși să facă, oameni care au confirmat acolo pe unde au lucrat, oameni care nu mai sunt puși numai după negocieri politice făcute bălind la ciolanul guvernamental.
Toată lumea a fost extrem de ofuscată că a fost o propunere de ministru care a fost fotografiat și în chiloți. Câtă ipocrizie poate să înmagazineze această supărare.
Câți dintre cei care l-au contestat s-au uitat la ideile lui, la experianța profesională … câți au reușit să vadă dincolo de chiloții omului.
Asta este una dintre marile noastre probleme, ne pierdem în amănunte neesențiale. Am avut în ulltimii 25 de ani guverne pline de oameni bine îmbrăcați dar incompetenți. Am avut guverne care au umplut pușcăriile țării. Am avut premier încătușat și premier urmarit penal. Dar acum avem probleme cu chiloții unui fost ministru propus.
Se oprește cineva din critica asta bolnăvicioasă doar ca să arunce o privire în urmă și eventual să compare propunerile astea cu experiențele prin care țara asta a trecut?
Vrem până la urmă o nouă șansă? Vrem să încercăm să schimbăm ceva? Atunci poate că ar trebui să începem cu mentalitățile astea superficiale. Poate că ar trebui să începem să învățăm să dăm o șansă oamenilor noi, profesioniștilor.
Nu despre chiloții domnului Baciu îmi este mie teamă, ci de frustrarea politicienilor care nu au mai participat la formarea guvernului, și despre intrigile și strategiile care se vor țese în Parlamentul României pentru a pune piedici actualului guvern.
Și încă ceva – daca ar fi să-mi ridic semne de întrebare ele ar fi legate de posturile acelea de vicepremieri pe care pur și simplu nu le înțeleg. Alea au apărut ca să satisfacă niște orgolii politice. Dar acum … mă întreb de ce nu se renunță la ele.
Se anunță vremuri interesante.