Astazi este zi „mare”, o sa aflăm cât de bine o ducem. Nu, cu siguranţă nu aţi câştigat la loto şi nici bunăstarea nu a ieşit de acolo de unde se ascunde. O să iasă însă premierul Victor Ponta, în Parlament şi o sa ne spună despre realizările măreţe ale guvernului pe care-l conduce.
Mai e puţin până atunci, este vorba despre ora premierului în faţa camerelor reunite, undeva pe la 16 incepe .
Mă amuz numai gândindu-mă nu le ce o să ne spună, ca asta ştiu, încerc să intuiesc în ce ordine ne va înşirui „rezultatele” măreţului Executiv.
Aş miza pe reducerea TVA-ului ca prin subiect. Este cald şi extrem de populist. Fiindcă de fapt doar asta a urmărit guvernul, asigurarea unor voturi în 2016, şi nu o strategie de dezvoltare pe termen mediu şi lung. Ce presupunea această strategie? Măcar lăsarea unei opţiuni de a păstra TVA-ul la producător. Şi nu vă grăbiţi să vă încruntaţi că şi eu îmi doresc preţuri mai mici pentru laptele copiilor, dar mă gândesc în acelaşi timp că nişte bani lăsaţi în economie, evident cu o serie de condiţii extrem de clare şi mai ales stricte, s-ar putea multiplica mai uşor decâ cei câţiva lei pe care-i economisesc eu lunar din scăderea TVA-ului. Ce înseamnă aceste condiţii? Păi propagarea pe lanţ a sumelor până la producător care din aceşti bani să creeze locuri de muncă sau să cumpere noi linii tehnologice. E drept noi nu am fi simţit reducerea TVA-ului azi, dar poate că multiplicarea banilor ne-ar fi adus un mâine mai bun decât azi cu toate reducerea de fiscalitate pe care am văzut-o. E doar o idee, se pot face simulari, da ele pot fi cerute doar de acei oameni interesaţi cu adevărat de mersul economiei şi mai ales de sustenabilitatea ei. Cei interesaţi de voturi vor să-şi construiască doar un discurs populist aşa cum face, imitându-şi premierul, ministrul agriculturii, Daniel Constantin, care s-a apucat el să verifice preţurile din magazine. Poate că este momentul să-l anunţe cineva că România este o piaţă liberă unde un ministru, fie el şi al agriculturii, nu are voie să intervină asupra preţului. Şi încă ceva, dacă vă întâliniţi cu el, poate-i spuneţi că ar fi mai bine să meargă pe câmp acolo unde seceta a crăpat pământul, să caute ceva soluţii de irigat. Căci s-ar putea ca în toamnă, din cauza secetei să avem o explozie de preţuri pe care nici mama ministrului să nu o mai poată controla.
De la TVA, cred că premierul o să treacă la un alt subiect drag – dublarea alocaţiilor, la fel de populist. Ce dacă nu a fost de acord cu această idee, ce dacă ea a ajuns în plen printr-o greşeală, s-au printr-o bună strategie a PNL-ului cum ar spune unii, acum o să meargă cu valul. Am făcut, am dres… copiii au acum o alocaţie de 84 de lei. Mai puţin de 20 de euro. La ani lumină de de ţările civilizate. Ok NU sunt bani, dar hai să-i drămuim cumva pe cei pe care-i avem. Hai să găsim un sistem securizat pentru plata alocaţiilor astfel încât să ne asigurăm că acei bani ajung la copii. Mă gândesc la un CEC de exemplu cu care să nu poti cumpăra decât ceva pamperşi, mâncare şi rechizite. E o idee, sunt convins că mai pot fi încă o mie de idei, toate mai bune ca a mea astfel încât aceşti bani să-şi atingă ţinta.
Amnistia fiscală, nu stiu sigur dacă o să fie pe a treia poziţie, fiindcă a promis-o de la 1 iunie şi din păcate nu a realizat-o. S-a blocat în parlament. Dar cine este majoritar în parlament, nu coaliţia aflată la guvernare? Aşa că aici nu prea are scuze, dar o să amintească de grija pe care o are el pentru popor, chiar dacă ea nu se materializează.
Investiţiile, da investiţiile. Să vedeţi cum o să se laude premierul cu acele ISD-uri (investiţii străine directe) e drept sunt în creştere dar în niciun caz nu compensează scăderea abruptă din ultimii 2 ani a investiţiilor publice. Ca să dea bine în faţa creditorilor internaţinali cu ţinta de deficit, guvernul a tot tăiat de la investiţii. Rezultatul este previzibil, periclitarea creşterii viitoare. Partea cea mai proastă este că această politică de austeritate pe investiţii continuă, şi vedem excedente uriaşe – cu care premierul vrea să arate troicii că are de unde să acopere gaura lăsată de relaxarea fiscală.
După investiţiile străine o să ne vorbească despre dobânzile mici pe care le plăteşte România datorită încrederii pe care investitorii o au în ţara noastră. Parţial greşit, dobânzile sunt mici datorită tiparniţei de euro care merge la turaţie maximă. Dobânzile ca şi creşterea economică din primul trimestru sunt conjuncturale. Nu am făcut nimic să le merităm şi tot ceea ce se câştigă uşor se pierde la fel de uşor.
În fapt un indicator extrem de important legat de mersul, viigtor, al economiei este, după părerea mea, NATALITATEA.
Dacă în 1990 în România se năşteau 315 mii de copii anul trecut cifra a scăzut dramatic până la puţin peste 197 de mii. O populaţie numeroasă garantează o economie puternică, însă anul trecut în România s-au născut cu 55.000 de copii mai puţini decât numărul de persoane decedate, acesta fiind cel mai redus nivel de după al doilea război mondial asta arată datele Institutului Naţional de Statistică.
Acesta cred că ar trebui să fie subiectul pe care să-l dezbată orice premier responsabil care se gândeşte la interesul naţional şi u doar la cel de partid.