Lupta pentru ideal sau ce ne-a unit în aceste zile în care am reușit să scriem pagina unei cărți noi din România noastră.
Am auzit multe lucruri în jur în ultimele zile, atât de multe încât nu le mai știu numărul… dar câteva întrebări mi-au rămas în minte, întrebări auzite chiar la aşa zişii formatori de opinie: De ce nu au ieșit tinerii în stradă când s-au tăiat pensiile? De ce nu ies tinerii în stradă împotriva condițiilor inumane din spitale? De ce nu ies tinerii în stradă împotriva defrișării pădurilor?… și lista poate continua.
Ce nu reușesc să înțeleagă acești oameni care își pun aceste întrebări și care pierd esența este fix asta… tinerii, corporatiștii sau cum vreți să îi numiți ies în stradă pentru idealul dreptății, pentru că ne dorim să demonstrăm că suntem un popor care are multe de oferit, nu doar mase de oameni care muncesc pentru vestici și care trăiesc zilnic cu împovărarea sufletească că îi așteaptă acasă o familie înnebunită de dorul lor. Realizăm că suntem un popor care din păcate dar și din fericire abia acum se descoperă, un popor care a stat ascuns mulți ani și s-a izolat cu gândul că nu poate face mai mult, că nu are loc de cei puși pe scaune poleite, un popor care a îndrăznit să creadă și care crede în continuare că dreptatea nu există, un popor care s-a retras într-un colț pentru că nu are loc să își arate idealurile pentru că el este mic și prost iar cei care ar trebui să îl servească îl transformă în sclav.
Oamenii care ies în stradă o fac pentru cel mai frumos vis al unei societăți, pentru onestitate, pentru dreptate, pentru că limita bunului simț nu mai există de mult în rândul politicienilor, pentru că s-au săturat să își roadă coatele învățând și să vadă că cei care ar trebui să îi reprezinte nu sunt oglinda lor, sunt oglinda minciunii și a lașității, oglinda nesimțirii în forma ei pură, oglinda lipsei de principii.
Oamenii care ies în stradă o fac pentru că au sufletul frumos și curat, sunt oameni care atunci când se privesc în oglindă nu crapă oglinda de răutate și cinism, ei s-au săturat să fie umiliți și nici nu au de ce să o facă pentru că ei sunt singurii care contează, ei țin scaunele lor calde și au îmbogățit atâtatea și atâtea generații de corupți, ei sunt cei care se zbat să trăiască într-o ţară pe care momentan doar o visează, ei prin munca lor și bunul lor simț, prin încercarea lor de a fi zi de zi mai buni, de a fi cinstiți, de a ajuta, de a visa la o viață mai bună.
Sunt mândră de generația mea, noi am crescut cu libertatea în brațe, cu iubire, cu acceptare, cu toleranță, pe noi nu ne-a îndobitocit nimeni pentru că noi am învățat că informația se verifică din minim trei surse, noi iubim dreptatea și vrem să o vedem în toate formele ei, vrem să muncim cinstit, vrem să vedem că toți pornim de la același start și câștigă cel mai bun nu cel mai prost doar pentru că este trimisul unuia din nu știu ce scaun poleit, generația mea este generația celor cu fruntea sus a celor pe care nu îi doboară frica, generația mea este generația care are vise dar care are și tot ce îi trebuie să le pună în practică… dragă generație… ești minunată!
Fotocredit – Octav Dragan