Când vine criza şi cum ne apărăm de ea

Bogdan Miu şi Cătălin Striblea m-au provocat azi, la matinalul DigiFM, să vorbim despre criza ce va să vie. E drept că numai în această săptămână am avut în fiecare zi câte un semnal care te făcea să ridici aşa din sprânceană. Tonul l-a dat declaraţia Guvernatorului Isărescu, declaraţie pe care am comentat-o aici , apoi reprezentanţii FMI ne-au vorbit despre deficitele uriaşe care ne aşteaptă dacă ţinem economia pe direcţia asta recomandandu-ne să schimbăm macazul fiscal din 2017 şi nu în ultimul rând chiar premierul criză i-aş spune, Emil Boc, a vorbit despre fenomen, deşi eu rămân la părerea mea că subiectul îl depăşeşte cu mult.

Bun. Vine o criză? Răspunsul scurt este DA. Adevărata provocare este să spui nu dacă vine ci când vine. Ei, aici apar problemele.

Există cicluri în economie, în principiu cam de 10 ani, când economia urcă după care coboară. Cam aşa se întâmplă şi cu crizele astea care nu trebuie să aibă neapărat amploarea celei din 2008.

Pentru înţelegerea fenomenului, v-aş recomanda să vă uitaţi la The Big Short, am vorbit despre acest film şi aici. Acolo există un grup de oameni care pe lângă faptul că au citit cifrele mari din economie au ştiut să le şi interpreteze. Ei au simţit că vine criza şi au pariat pe ea. Cu toate că aveau datele, cu toate că informaţiile duceau clar spre imaginea unei crize profunde, chiar şi ei au avut momente de îndoială după ce au pariat miliarde pe acest fenomen. Şi asta pentru că atunci când vorbeşti despre criză nu poţi pune degetul pe o dată din calendar.

Criza este ca o avalansă. O bucată de ceva (bucată=burse, sistem bancar) se rupe undeva… de sus, şi începe să cadă. Dacă în drum găseşte alte bucăţi care NU sunt foarte bine prinse (nu au crescut organic ci artificial cu banii ieftini tipariti de FED  si BCE) le trage după ea… şi fenomenul devine de nestăvilit. Asta s-a întâmplat în 2008. Nu avem cum să controlăm acest fenomen. Ţine de sistem, iar sistemul pe care funcţionează omenirea în general este puternic viciat, corupt şi pe alocuri învechit.

Putem face însă altceva. Să controlăm într-o oarecare măsură microsistemul. Adică ceea ce ţine de noi. Dacă tot auzim că se vorbeşte de o criză cred că cel mai grav lucru ar fi să ne închistăm. Să tragem fermoarul peste buzunare. Asta a făcut guvernul Boc atunci când a crescut TVA-ul, una dintre cele mai proaste manevre de gestionare a căderii economice.

Revenind, ce avem de făcut. Cel mai simplu şi mai indicat este să devenim mult mai prudenţi. Dacă ne gândim la achiziţii spre exemplu le putem face pe datorie cu condiţa să nu depăşească sub nicio formă 50% din totalul veniturilor.

În acelaşi context al prudenţei este indicat ca atunci când banca vă calculează rata pentru achiziţia pe care o aveţi de făcut să aveţi pusă separat o sumă echivalentă cu cel puţin 6 rate. Dacă aveţi o datorie lunară la bancă de 500 de euro (chiar echivalent lei) este bine să aveţi constituit un cont cu cel puţin 3000 de euro. Scopul acestor bani nu este să meargă spre o altă achiziţie ci să acopere cheltuielile în situaţia în care o posibilă criză vă va lăsa fără job. Iar la un credit imobiliar care se face teoretic pe 30 de ani probabilitatea să prindeţi cel puţin o criză serioasă este foarte mare.

Prin urmare cu puţină informaţie şi multă prudenţă puteţi trece peste orice impediment de ordin economic.

Cât despre momentul în care vine criza… o să rezerv un alt articol despre subiectul ăsta.