Când nesimţirea conduce România

Îmi tot propun să mai discutăm pe aici despre economie, despre planuri de dezvoltare, despre soluţii de creştere durabilă. Nu pot. Politicienii pur şi simplu nu mă lasă. Şi nu este vorba despre orice politician de rând ci chiar despre şeful Senatului. Adică al 2-lea om în stat. Exact personajul care spunea că ar trebui desfiinţat DNA-ul. Adică acea instituţie pe care eu o asociez cu singurul lucru bun care i s-a întâmplat acestei ţări.

Dar nu despre DNA vorbim azi ci despre Măria Sa Călin Popescu Tăriceanu. Omul mai presus de oameni. A fost un episod zilele trecute, în care acest exemplar definitoriu pentru clasa politică din România, a trecut peste cei 1000 de oameni care aşteptau la coadă la DRPCIV ca să-şi scoată permisul, a intrat în faţă şi şi-a rezolvat problema, pentru că el este supraomul. A avut o doză atât de greţoasă acest episod încât am refuzat să scriu despre lui.

Azi însă am cedat. Pentru că l-am auzit vorbind pe acest individ la o săptămână de când s-a petrecut incidentul, deci cu suficient timp la dispoziţie să-şi pună la punct un discurs de PR aşa cum scrie la carte. La Cartea lui Tăriceanu spune cam aşa: noi alegătorii avem timp să stăm la cozi pentru că suntem nişte pârliţi, nişte fraieri care pesemne avem treburi importante doar o dată la 4 ani atunci când ei ne cheamă să le dăm votul nostru ca să-i facem supraoameni. În rest suntem nişte pierde-vară, nişte frunze-n vânt care ne mai putem ocupa timpul, care oricum nu valorează nimic, cu câte o coadă.

De cealaltă parte, ei, aleşii neamului, cei în urma cărora nici măcar nu putem călca, au treburi serioase, au lucruri de făcut, nu-şi pot pierde timpul cu prostiile pălmaşilor cum ar fi statul la cozi. Şi credeţi-mă că acest text nu este un pamflet. Este chiar realitatea care ne ucide în fiecare zi.

Iată citatul exact:

„(…) Există în orice stat câteva funcţii importante unde oamenii au fost aleşi ca să reprezinte într-un fel statul şi să se dedice în principal problemelor societăţii şi comunităţilor. Asta trebuie să fie preocuparea lor principală. Nu statul la coadă. „

Domnule Călin Popescu Tăriceanu, ştiu că după o vârstă apar probleme legate de memorie şi prin urmare gestionarea informaţiilor chiar şi a celor care ţin de trecutul apropiat poate juca feste. Fiind ceva mai tânăr am să vă dau o mână de ajutor şi am să vă reamintesc faptul că Senatul, al cărui şef sunteţi, a intrat în vacanţă încă de la finele lunii iunie. Dumneavoastră aţi trecut peste amărăştenii care stăteau la coadă chiar în luna august. Să nu-mi spuneţi că şi în vacanţă eraţi dedicat problemelor societăţii.

Şi să nu-mi spuneţi că este aşa că asta chiar m-ar speria şi mai tare cunoscută fiind vehemenţa dumneavoastră împotriva DNA-ului spre exemplu.

Sau poate aşa cum spunea şi Lucian Mândruţă, de ce nu daţi domne o lege a privilegiilor. Până la urmă toată clasa politică se gândeşte la asta. Toţi cei din Parlament dar şi de prin guvernele anterioare aveau sentimentul de superioritate. Până la urmă de ce să nu legiferaţi treaba asta. Oricum pensiile speciale pe care vi le-aţi votat tot asta reprezintă. Şi până la urmă pensiile alea sunt chiar mai costisitoare decât o lege a privilegiilor. O lege în care se spune clar că niciun politician nu mai are voie să stea la coadă: toţi politicienii pot intra direct în birourile în care au nevoie ca să-şi rezolve problemele. Şi poate o extindeţi. Cine ştie, dacă vedeţi pe stradă vreo maşină care vă place, să aveţi puterea să o confiscaţi, sau cine ştie o soţie drăguţă la braţul altui bărbat, ştiţi cu certitudine despre ce vorbesc.

Vedeţi domnilor politicieni – ăsta este de fapt motivul pentru care oamenii cărora le pasă de ţara asta au ajuns să vă dispreţuiască şi să caute tot felul de formule prin care în vârful piramidei decizionale să nu mai existe picior de politician.