Business

Când dăm restart relațiilor româno-ucrainene?

M-am întors recent de la Odesa, unde am înțeles încă odată nevoia României de a se orienta spre vecinii ei de la Est, mai ales în actualul context geopolitic. România a fost printre primele ţări care au recunoscut Ucraina ca stat independent, un stat vecin cu care nu a învățat cum să colaboreze la adevăratul potențial. De Ucraina nu ne legă doar o graniță fizică, ci și o comunitate de peste 400 de mii de etnici români, care au avut vremuri mai grele și vremuri mai bune în existența lor de până acum.

Din fericire, autoritățile de la Kiev au înțeles că o deschidere către România, și implicit, către comunitatea românească, este un pas pe care îl pot face către Europa. Spun asta pentru că în ultima perioadă văd o deschidere mult mai mare a autorităților ucrainene pentru o colaborare cu România. Am văzut-o prin prezența acestora la diverse întâlniri ale comunității românești, am văzut această deschidere și în presa ucraineană.

Un exemplu este și vizita pe care am avut-o la Odesa de Ziua Culturii Naționale. Dacă cum câțiva ani de ziua lui Eminescu bustul din fața consulatului trebuia să fie păzit pentru a nu fi vandalizat, astăzi vedem un interes mare al presei pentru manifestările comunității românești. Televiziuni, articole de presă, jurnaliști care pun întrebări inteligente despre colaborarea între cele două state. Unde este problema?

Deficiențele României în relația cu Ucraina

Potrivit datelor publicate de MAE la 30 septembrie 2015, volumul total al schimburilor comerciale ale României cu Ucraina a fost de 716,78 milioane USD, din care exportul a fost de 260,24 milioane USD şi importul de 456,54 milioane USD, soldul fiind de 196,3 milioane USD în favoarea Ucrainei.

Ceva schimburi economice sunt, o populație românească destul de consistentă avem, doar că lipsesc mai multe lucruri în această ecuație cu Ucraina. O colaborare constantă prin proiecte concrete și o abordare comună.

Un exemplu concret este ce s-a întâmplat zilele trecute după vizita ministrului delegat pentru românii de pretutindeni, Dan Stoenescu cu guvernatorul regiunii Odesa, Mihail Saakașvili. În comunicatul transmis de MAE se vorbește despre îmbunătățirea învățământului în limba română, deschiderea unui centru cultural, chestiuni privind comunitatea etnicilor români etc.

De cealaltă parte, Mihail Saakașvili vorbește într-o postare pe facebook despre o discuție concretă pe chestiuni de infrastructură: modernizarea șoselei Odesa-Reni-București, o cursă feribot pe Dunăre, modernizarea sistemului de canalizare din Izmail etc.

Partea română nu menționează nimic referitor la sprijinul pentru aceste proiecte de infrastructură, iar partea ucraineană nu spune nimic de discuțiiile privin comunitatea românească. Ce să înțelegem din cele două comunicări diferite?

Ce colaborări pot începe cele două țări?

Într-un context economic și de securitate nu foarte confortabil pentru Europa, România nu știe să profite și să dea un restart relațiilor cu Ucraina. Potențialul unei colaborări între cele două țări este foarte mare, doar că trebuie să fie cineva care să și facă ceva în acest sens. În ultimul an, am discutat cu mulți oameni de afaceri ucraineni care vor să intre cu afacerile lor pe piața europeană. Mi-au spus direct că România li se pare cea mai bună fereastră pentru a se apropia de Europa. Problema e că oamenii nu au cu cine să discute pentru că unii dintre reprezentanții noștri diplomatici și-au cam uitat rolul pe care îl au.

În domeniul infrastructurii putem face ceva comun, măcar pentru regiunile unde comunitățile noastre au un număr mai mare. O șosea, un pod, acestea pot fi făcute prin proiecte transfrontaliere din bani externi. În domeniul educațional e o nevoie mare de colaborare, mai ales că școlile românești încep să se închidă iar comunitățile sunt asimilate din lipsa unei legaturi strânse cu autoritățile de la București. Miniștrii fac vizite prin teren, stau la poze, dar după ce pleacă nu se mai întâmplă nimic.

O oportunitate de colaborare ar fi și în domeniul turismului. Ocuparea Crimeei de către Rusia a lăsat Ucraina fără deschiderea la plajele frumoasei peninsule. Turiștilor ucraineni le-ar da prin cap sa vină în România dacă s-ar face niște acorduri comune de promovare. Interesul jurnaliștilor de la Kiev există, doar că pe la Ambasada României nu răspunde nimeni la solicitări. Odesa și Constanța, deși sunt orașe înfrățite, nu au niciun fel de colaborare. De ce? Dacă până acum nu aveam prea mare deshidere din partea Ucrainei, de ce acum nu pornim noi un dialog cu vecinii noștri? Au uitat reprezentanții noștri cum să facă politică externă în beneficiul țării lor și al cetățenilor pe care îi reprezintă?

România pierde multe prin lipsa de interes față de aceste oportunități care sunt atât de aproape și atât de la îndemână. Avem relații slabe cu toți vecinii noștri, se întâmplă la fel și în cazul Rep. Moldova, Bulgariei, Serbiei sau Ungariei. Poate că de asta România nu este și nici nu o să fie prea curând un stat puternic în regiune.

4 comentarii

  • Am trăit s-o văd şi pe asta: România – care are încă teritorii sub ocupaţie şi peste 500.000 de români (românofoni „moldoveni”) supuşi unui proces rapid de ucrainizare (30 de şcoli româneşti din 90 au fost desfiinţate în circa 25 de ani – ultima la Ciudei chiar în aceste zile când demnitarii ucrainieni ne zâmbesc perfid pe la întâlniri oficiale!! ca să dau doar un exemplu) – este vinovată, în opinia unui ziarist român, de lipsa unei „… colaborări constante, prin proiecte concrete și o abordare comună”.
    „Când dăm restart relațiilor româno-ucrainene?”
    Chiar în acest an, 2016, prin NOTIFICAREA UCRAINEI privind denunţarea (renegocierea) TRATATULUI româno-ucrainian din 1997 (total depăşit şi inaplicabil), în cursul anului 2017, conform memoriului pe care îl vom înainta tuturor instituţiilor competente.

    • Domnule Alexandru, vă întreb ce împiedică statul român să ajute comunitatea de etnici români din Ucraina? Înainte de transmiterea de memorii vă propun să mă însoțiți într-o comunitate, să donați niște cărți, să ducem nișe calculatoare școlilor românești, să facem ceva concret, noi ca frați de neam. Vă mai îndemn să vă interesați pe la Ministerul Afacerilor Externe ce fac unii diplomați români din Ucraina, cum se implică în discuții cu partea ucraineană, ce fel de proiecte propun în beneficiul alor noștri din regiune? Excepție avem doar la Cernăuți unde este un serviciu consular activ, dar e nevoie de mai mult. Vă rog sa analizați cu atenție cele scrise de mine.
      Cu respect,

      Liliana Simionescu (autoarea articolului)

Adaugați un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.