Când ajunge euro la 5 lei?

Toată lumea stă în aceste zile cu ochii pe curs. A făcut un salt care a spart pragul psihologic, dar totuși uitându-ne la evoluția pe un an de zile nu putem spune că a rupt gura târgului. Și aici el trebuie privit comparativ cu regiunea.

În acest an zlotul polonez, de exemplu, a pierdut 5%. Forintul unguresc a cedat 11% din valoare, asta în timp ce leul a pierdut mai puțin de 2%.

Tot mai multă lume mă întreabă dacă a sosit momentul să-și schimbe economiile din lei în euro. Răspunsul scurt e că momentul ăla a trecut de ceva vreme.

E greu să spui ce o să se întâmple pe curs pentru că sunt foarte multe scenarii. Acum deprecierea nu a fost atât de abruptă pe cât s-ar fi așteptat unii după momentul în care parlamentul a votat majorarea cu 40% a punctului de pensie pentru că investitorii au prevăzut cumva acest vot pe de o parte iar de cealaltă parte tot ei sunt de parere, că rațional aceasta decizie nu poate fi aplicată.

Prin urmare un moment hotărâtor în evoluția cursului va fi dat de viitoarele alegeri parlamentare pe care le vom avea în luna Decembrie. Până atunci BNR va face joc de glezne. L-a lăsat un pic din lesa ca să arate pisica celor care-și fac de cap în parlament. A venit cumva deprecierea asta și ca o frustrare că nimeni nu asculta ce spune una dintre cele mai importante instituții ale statului și anume BNR.

Pentru că votul de majorare a pensilor a venit la numai o zi după ce guvernatorul Mugur Isărescu a atras atenția asupra dezastrului pe care politicienii îl pot aduce în economie cu această marire populisto-electorală fără acoperiere în economie.

De cealaltă parte când vorbim de leu trebuie să ne uităm obligatoriu, așa cum spuneam și mai devreme, la regiune. Deprecierea de la noi este de fapt o combinație de factori. Pe de o parte sunt cei interni, explicați mai devreme, dar sunt și factorii externi. Suntem într-un context internațional în care bursele sunt îngrijorate de slăbirea creșterii economice, una care a împins monedele regionale pe scădere, curs în care a fost prins și leul. Perspectivele pe termen scurt sunt ca euro să se ducă până la 4,89 de lei până la final de an.

“România în situația actuală, ca toate țările de fapt, are nevoie de costuri de finanțare mai reduse. Dar ele nu pot fi duse în jos la niveluri mult mai confortabile pentru stat pentru că trebuie făcut un echilibru între nivelul de curs și dobânzi, prin lichiditatea din piață. Dacă e lichiditate prea mare atunci pericolul asupra cursului crește. Dar chestiunea arzăoatre este cea a costurilor de finanțare. Pentru stat, pentru firme, pentru populație pentru că trebuie încurajată creșterea economică acum. Pentru a ține cursul o să plătim dobânzi de 3-4% la zecile de miliarde de lei împrumutate anul acesta de o să ni se acrească în anii următori. Pentru că sunt datoriile statului, dar sunt plătițe de noi toți. Iar cursul mai mare poate ajuta economia. Avem deficite externe mari, iar leul mai slab poate descuraja importurile într-o anumită măsură. Exportul poate câștiga astfel ceva competitivitate în condițiile în care cererea externă este problematică. Firmele au o problemă de competitivitate la export pentru că, așa cum s-au dezvoltat ramurile, ele folosesc intensiv forța de muncă. Una care s-a scumpit tare în ultimii ani și deci costurile au redus marjele. Sunt cheltuieli prea puțin elastice și firmele pot primi un sprijin prin preț relativ al monedei.” conform Business Club.

Prin urmare leul se află acum între ciocan și nicovală. Altfel spus între nevoia de a stăpâni inflația dar și necesitatea unor costuri de finanțare reduse, atât pentru stat cât și pentru companii.

Problema este acum legată de inflație. Fricile sunt mari dacă e să-ți amintești cifrele amețitoare ale anilor 90. Dar e drept că trăim vremuri ciudate, în care inflația este ajustată la noile realități. Să ne amintim că rezerva federală americană a anunțat o țintire flexibilă a inflației. Până la urmă este Banca Centrală care dă tonul în lume.

Prin urmare degeaba se va strădui Isărescu să țină aici inflația în frîu pentru că România o va importa. Prin costurile externe.

Ceea ce trebuie să conștientizăm în această perioadă a pandemiei de covid este că și prioritățile economice s-au schimbat. În timp ce inflația trece în plan secund guvernele lumii se concentreaza pe stimularea economiilor și implicit pe revenirea lor. Ceea ce poate că ar trebui să facă și România.

Din păcate uitându-ne spre decidenții de la noi vedem că prioritățile sunt cu totul altele. Ori dacă vor continua așa s-ar putea să avem un cocktail exploziv pentru orice economie denumit – Stagflație. Adică o stagnare economică dată de incapacitatea de a avea un plan de redresare coerent, însoțită de o creștere a inflației venită, așa cum spuneam, din costurile externe.

Într-o astfel de situație nu este exclus, pe termen mediu, un curs de 5 lei/euro.