Cancerul politicii româneşti şi tratamentul cu citostatice

„S-au folosit aici cuvinte mari, inclusiv legate de patriotism, apropo de acest Guvern tehnocrat, care e vândut străinătăţii, care lucrează împotriva României, care nu dă socoteală în faţa Parlamentului. Sunt prezent în faţa Parlamentului să dau socoteală, la câteva zile după ce mi s-a solicitat aceasta. (…) Pentru mine, om care sunt crescut la ţară, patriotismul înseamnă în primul rând bun simţ, înseamnă a nu minţi, înseamnă a-ţi ţine cuvântul şi înseamnă să îti asumi ceea ce ştii să faci şi nu mai mult. Nu am nevoie de lecţii legat de patriotism”

Aţi citit această frază de început? Mai citiţi-o o dată!

Sunt cuvintele vinovatului fără vină invitat în ring să ţină un discurs fără să ştie că de fapt se află acolo ca să fie linşat sub privirile hipnotizate ale unui public iraţional, fără principii şi mai ales cu dorinţă de prea mărire. Dacian Cioloş, premierul tehnocrat, a fost invitat să prezinte starea economică a României. Nu interesa pe nimeni acest lucru. Pe nimeni din acea instituţie numită Parlament al României, căci dacă ar fi fost interesaţi ar fi acţionat în consecinţă. Fără pensii speciale şi fără legi populiste menite să înfunde economia.

Ei au fost interesaţi de spectacol. Au fost siguri că-l vor răpune în faţa maselor, ca să fie un exemplu pentru cei care-şi mai permit să viseze la specialişti în viitoarele guverne. De fapt a fost o lucrare de laborator. Au fost şedinţe în care s-a căutat umplerea golului de ofertă al politicienilor pentru viitoarele alegeri. Pur şi simplu nu au ce să arate, nu au nicio realizare iar mai grav este că nu au niciun plan de viitor. Şi atunci cum să te prezinţi în faţa electoratului cu mâna goală? Te poţi prezenta însă cu un Cioloş, spre care să arunci cu noroi în aplauzele mulţimii în delirul manipulării totale.

Problema este că experimentul, deşi aprobat în laboratorul partidului a scăpat de sub control. În loc să devină mic, să fie una cu noroiul, vinovatul fără vină, a făcut ceea ce a ştiut cel mai bine. A fost simplu şi poate ceea ce-i sperie cel mai tare pe politicieni a fost SINCER. De-a lungul timpului, clasapolitică, a demonstrat că fuge de sinceritate ca dracu‘ de tămâie. Tocmai asta i-a speriat. Şi din masa amorfă care ar fi trebuit să iasă de la tribuna Parlamentului, Cioloş a plecat mai mare, mai tare şi mai apreciat de cei care-şi doresc o Românie altfel.

Problema este ce se va întâmpla în continuare? A trecut euforia discursului premierului. Ce rămâne în loc? Vă spun eu… nimic.

Clasa politică românească este cuprinsă de un cancer al minciunii, hoţiei, corupţiei până la cel mai înalt nivel. Iar cancerul se vindecă greu şi mai ales rar. Tratamentul cu citostatice nu dă tot timpul rezultat. Şi-mi este teamă că celulele bolnave din societatea românească s-au extins atât de mult încât nu se mai poate face mare lucru.

Pentru că laboratoarele partidelor politice lucrează, şi nu pun poţiuni magice pentru strategii economice de viitor ci caută ţapi ispăşitori pentru propriile neputinţe. Actuala clasă politică este COMPROMISĂ.

Episodul Gabriel Oprea, în care un om de stat se ascunde după fustele parlamentarilor, asta după ce a ucis un om este cât se poate de elocvent. Actuala clasă politică nu vrea să se reformeze. Îi este bine aşa. Vom primi în continuare discursuri demagogice care vor face trimitere la patriotism şi naţionalism pe alocuri, vom primi forme fără fond pe care va trebui să le votăm la iarnă.