Campania electorală care închide fabrici

Am primit în dimineaţa asta o ştire care m-a întristat. O fabrică de pâine cu tradiţie se închide – este vorba despre Titan. 250 de oameni rămân pe drumuri în pragul sărbătorilor de iarnă. Fabrica a trecut prin mai multe mâini ajungând în cele din urmă la nişte austrieci, care le oferă acum celor disponibilizaţi 6 salarii compensatorii.

Însă eu cred că ştirea asta este despre cu totul şi cu totul altceva. Ea poate să fie citită în cel puţin două chei. Evaziunea mare în zona de panificaţie este una şi creşterea forţată a salariului minim pe economie este cea de a doua.

Şi haideţi să le luăm pas cu pas.

Evaziunea. E drept aici s-a făcut ceva, s-a redus TVA-ul la 9% tocmai pentru a mai scoate la suprafaţă o parte din afacerile din panificaţie care se desfăşurau în zona subterană a economiei româneşti. Parţial s-a reuşit.

Spun parţial pentru că deşi Ministerul Finanţelor a spus că, în perioada septembrie 2013 – iulie 2014, evaziunea la pâine a înregistrat o reducere de aproximativ 300 de milioane de lei, optimismul Finanţelor a fost contrazis de Consiliul Fiscal care a susţinut că nu există efecte notabile pe combaterea evaziunii.

Şi atunci apar întrebări – doar această măsură, reducerea TVA la produsele de panificaţie, este suficientă? Cred că pe această piaţă ca pe multe altele există probleme grave de coerenţă. Aşa se explică şi comunicatul austriecilor în care se arată că vor produce pâine congelată pentru pieţele externe. Oare nu se aprinde nicio luminiţă, nu zăngăne niciun clopoţel, nu sună nicio trompetă?

Oameni buni, traducerea este simplă. Închidem aici pentru că nu facem faţă pieţei subterane, nu facem faţă cu un business corect în timp ce mulţi alţii fac treaba asta la limita legii. De ce preferă să vândă în străinătate? De ce îşi asumă costuri de transport suplimentare? Poate pentru că acolo lucrurile sunt ceva mai riguros reglementate? Sunt întrebări fireşti pe care şi le pune orice om de bun simţ.

Nu am auzit în toată campania asta vorbindu-se despre o strategie care să prevadă susţinerea mediului privat. NU am auzit despre niciun plan fiscal coerent pentru următorii 10 ani spre exemplu, nici despre facilităţi acordate companiilor din mediul privat.

Am auzit însă despre reducerea taxelor pe consum şi despre creşterea salariilor. Adică, tot ceea ce s-a discutat în această campanie a vizat direct votantul, bunăstarea lui imediată, fără să vorbească nimeni despre cum o va duce votantul acela după 11 decembrie… pe 12 spre exemplu aşa cum o să fie cazul foştilor angajaţi de la fabrica de pâine Titan.

În momentul în care tu creşti salariul minim din pix, fără să ai în vedere gradul de competitivitate, fără să iei măsuri clare de reducere a evaziunii, fără să creşti gradul de colectare, ajungi în situaţii în care mari unităţi de producţie sunt nevoite să-şi închidă liniile pentru că presiunile fiscale sunt mult prea mari.

Vreau şi pledez pentru salarii crescute. Vreau să ajungem la nivelul salariului dinGermania sau Belgia acolo unde ne-au emigrat creierele. Dar ştiţi care este diferenţa între acele ţări la care ne uităm cu jind şi România?

Danemarca, Belgia sau chiar Franţa, au un grad de colectare a taxelor şi impozitelor de aproximativ 50% din PIB. Pe când noi suntem la puţin peste 30. Asta înseamnă că instituţiile statului îşi fac datoria. Asta înseamnă că există un mediu fiscal predictiv. Asta înseamnă că există coerenţă în activitatea economică. La noi toate acestea nu există. La noi accentul se pune o dată la 4 ani pe votant. Iar în urma votului vine potopul.