Ieri a aparut o stire ca am fost testat pozitiv pentru o substanta interzisa dupa meciul cu Badou Jack. Nu am amanunte pentru ca nu ma primit inca rezultatul oficial al laboratorului folosit de catre comisia atletica din WASHINGTON.
Personal, eu sunt surprins si dezamagit de aceasta stire. Am o lunga cariera in spate si am fost testat anti-doping de zeci de ori fara sa am vreodata un test positiv.
Comform protocolului va avea loc un nou test la esantionul „B” si voi astepta acest nou test inainte sa fac alte comentarii.
Nu am folosit niciodata substante interzise si sunt convins ca se va face lumina in acest dosar.
Asta a declarat Lucian Bute după ce a explodat știrea că a fost găsit dopat în urma testului făcut după meciul cu Badou Jack.
Da, există posibilitatea să fie o greșeală și la repetarea testului cu proba B rezultatul să iasă negativ. Dar de obicei nu prea se fac greșeli. Foarte rar am auzit ca al doilea test să-l infirme pe primul.
Și chiar dacă ar scăpa de acuzația oficială de dopaj, Lucian Bute nu va putea scăpa niciodată de suspiciuni, de umbra de care a fost cuprinsă imaginea sa.
Sincer eu nu prea înțeleg de ce a făcut-o. De ce nu s-a retras când era în glorie și încă deținător al centurii IBF?
Umblau zvonuri că și-a aranjat cariera în așa fel încât să evite adversarii cu adevărat valoroși, că e un campion de carton… Da, dar totuși era campion și faptul că putea să aleagă cu cine să boxeze era privilegiul lui de campion. Măcar un meci și tot a fost pe bune – meciul în care a câștigat pentru prima dată centura. Atunci n-a fost în poziția de a alege. Cu argumentul ăsta ar fi închis gura oricui.
Căderea lui Bute a început odată cu meciul împotriva lui Carl Froch. Și grav nu e faptul că a pierdut meciul ci felul în care a boxat, maniera în care a pierdut. A fost o înfrângere cam rușinoasă într-un meci în care Froch a făcut tot ce a vrut cu Bute, iar Bute a lăsat senzația că îi e frică de Froch și de pumnii pe care îi încasa de la acesta. Păi nah, boxul e sport în care se schimbă pumni, nu?
Că a pierdut un meci nu ar fi fost până la urmă atât de grav. Cam toți marii campioni au avut și meciuri pe care le-au pierdut. Se mai întâmplă. Dar marii campioni dovedesc în următorul meci de ce sunt în stare, de ce sunt mari.
Dacă ar fi fost doar un accident Lucian Bute ar fi trebuit să-și folosească dreptul la revanșă (cum era specificat în contract), iar în al 2lea meci să-l rupă el pe Froch. N-a făcut-o, în schimb englezul l-a ironizat spunând că l-a bătut atât de tare încât Bute nu va mai dori niciodată să urce cu el în ring (și cam așa s-a și întâmplat).
După încă un meci cu un adversar ”de încălzire” (Denis Grachev) Lucian a pierdut din nou, într-un meci împotriva lui Jean Pascal, meci care i-ar fi putut relansa cariera.
Eu personal am crezut că atunci a fost sfârșitul, că Lucian Bute se va retrage.
Dar n-a fost așa. Am aflat cu surprindere că va boxa chiar cu centura IBF pe masă. Pentru o clipă am sperat că Lucian Bute își va recâștiga centura și că meciul cu Froch a fost doar un accident.
Ce să spun despre meciul Bute – James DeGale? A fost un meci frumos, Bute a luptat bine, chiar surprinzător de bine, cu toate că a pierdut la puncte. Măcar a ieșit din ring cu fruntea sus, iar acel meci i-a deschis calea către o oportunitate nesperată – un meci pentru titlul WBC (cea mai prestigioasă versiune din boxul profesionist).
Bute Vs. Badou Jack s-a terminat remiză. Lucian nu a câștigat centura pentru că așa e regulamentul – la meci egal centura rămâne în posesia campionului. Din nou un meci bun pentru Lucian care mai lăsa deschisă o mică portiță.
Asta până astăzi când s-a făcut anunțul că Lucian Bute a fost găsit dopat. Acum e cam gata.
Pe mine mă mai încearcă o bănuială. În lumea boxului se practică – boxerii de top își construiesc cu atenție cariera (cum a făcut și Bute) și încearcă să își treacă în palmares cât mai multe victorii și dacă se poate să aibă cât mai multe victorii în fața unor boxeri cu nume. Cuvântul cheie în fraza anterioară este ”își construiesc”. Nu zic că sunt meciuri aranjate în sensul în care s-au înțeles boxerii dinainte cine să câștige ci sunt meciuri aranjate în sensul în care un boxer are toate șansele să câștige (prin valoare, prin pregătire), iar celălalt intră în ring doar ca să câștige bani. Cam așa a făcut Mike Tyson spre sfârșitul carierei. Tyson a declarat că la un moment dat s-a săturat pur și simplu de box, nu-i mai plăcea, dar totuși a boxat ca să câștige bani. Și nah, Tyson a fost un nume uriaș în lumea boxului. Un meci cu el pe afiș se vindea senzațional de bine.
Ultimele 2 meciuri ale lui Lucian Bute au fost frumoase, nu a pierdut prin KO cum a făcut-o Tyson, dar parcă nici meciuri pe viață și pe moarte n-au fost. Uitându-mă retrospectiv parcă atât DeGale cât și Jack n-au forțat decât atât cât era nevoie ca să câștige la puncte. Iar pe de altă parte nici Lucian n-a părut că își dorește cu adevărat să câștige o centură.
Să fi fost meciuri în care Lucian era pierzător aproape sigur? Meciuri menite să le crească palmaresul lui DeGale și Jack?
Răspunsul ar fi trebuit să apară la un viitor meci al lui Bute. Mi-aș fi dorit să-l văd pe Lucian câștigând, câștigând apoi din nou și poate câștigând încă o centură. Așa s-ar fi risipit orice bănuială.
Dar răspunsul acesta nu cred că va mai veni.
Dacă acuzația de dopaj se menține și după examinarea probei B atunci Lucian Bute va fi suspendat 4 ani. Dacă acum are 36 de ani …chiar nu văd ce ar mai putea face la 40 de ani, după 4 ani de pauză forțată.
Îmi pare rău că Lucian Bute își încheie astfel cariera. Pentru mine e un campion indiferent ce s-a spus sau se va mai spune despre el. Dar și eu sunt un pic dezamăgit. Pentru că Lucian Bute părăsește boxul pe ușa din dos