S-a vorbit foarte mult în aceste zile despre așa numitul Brexit, ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Și o să se mai vorbească cel puțin până la referendumul din vară în care populația este chemată să-și dea votul pro sau contra Europei.
La o primă vedere subiectul este destul de îndepărtat de noi și la propriu și la figurat. Eu spun însă că lucrurile sunt ceva mai nuanțate. Posibila ieșire a Marii Britanii ar putea să creeze un precedent periculos pentru Uniune, așa cum dealtfel s-a creat deja prin acordarea unui statut special, negociat și parafat, la ultimul Consiliu European.
Dezintegrarea unui proiect, așa cum este Uniunea Europeană, începe întotdeauna cu un prim pas.
Nu o să vorbesc aici despre jocurile politice care sunt exportate din Londra în sânul Uniunii Europene ci am să încerc să merg spre cifre, acolo unde ne este locul. Spre ceea ce presupune această posibilă ieșire din comunitate.
Dacă este să ne uităm doar la investițiile pe care țările Uniunii Europene le-au făcut în regat, atunci o să vedem un motiv clar pentru care englezii trebuie să cântărească bine această decizie. Aproape 650 de miliarde de euro au ajuns în țară doar în 2014, ceea ce reprezintă cam jumătate din totalul investițiilor din afara UE.
Nu spune nimeni că o eventuală ieșire din acest spațiu ar sterge aceste investiții. Însă cu siguranță asta ar însemna ștergerea unor facilități care-i va pune de această dată pe investitori să cântărească de două ori dacă vor să-și mai exporte business-urile în regat. Tot ceea ce se va produce acolo, indiferent că vorbim de bunuri sau servicii, va fi supus unor taxe aplicabile țărilor extracomunitare, ceea ce înseamnă până la urmă reducerea unor marje de profit. Și cine vrea așa ceva?
Practic acel Brexit înseamnă anularea liberei circulații a persoanelor, bucurilor sau serviciilor, unul dintre principiile de bază al comunității europene.
Și dacă tot vorbim de taxe, hai să aruncăm o privire spre comerț. 45% din exporturile Marii Britanii ajung în Uniunea Europeană, în cifre absolute asta înseamnă aproape 300 de miliarde de euro. Cine ar da cu piciorul unei piețe de 500 de milioane de clienți?
De cealaltă parte 53% din importuri vin din comunitate, adică aproape 400 de miliarde de euro. Toate acestea ar fi cocoșate de taxe daca Londra ar decide ieșirea din UE. Conform Eurostat, aproape 3,5 milioane de locuri de muncă sunt bazate pe aceste schimburi comerciale. Un derapaj al acestora ar însemna pe lângă pierderile financiare directe și o creștere a șomajului.
Există un argument matematic al celor care susțin ieșirea din UE. Marea Britanie este un contributor net la bugetul Uniunii. Adică plătește mai mult decât primește. Cel puțin în mod direct, căci avantajele indirecte vin să contrazică această teorie strict matematică, teorie care arată că anul trecut spre exemplu Londra a plătit 11 miliarde de euro peste ceea ce a încasat de la uniune.
Să nu uităm nici de city-ul londonez, acolo unde sunt prezente mari bănci străine care operează la Londra în virtutea „paşaportului unic” bancar, care le permite să desfăşoare activităţi comerciale în toate celelalte state membre UE. Un eventual brexit ar duce la o repliere a activităţilor şi angajaţilor către alte capitale europene.
La toate acestea se pot adăuga și previziunile băncilor de investiţii americane Goldman Sachs şi Citi, care preconizează o depreciere de 15 până la 20% a lirei sterline în cazul unei victorii a taberei care-și dorește regatul în afara Uniunii.
În final cifrele mari, conform studiilor ar arăta cam așa – “Brexit” ar reduce produsul intern brut britanic până în anul 2030 cu până la 14%, sau 313 miliarde de euro, iar anumite ramuri economice britanice vor fi puternic afectate. Industria chimică ar putea pierde aproape 11% din valoarea afacerilor lor, serviciile financiare aproape cinci procente.
Ceea ce vreau să spun eu în final, este că ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană este o acțiune fără câștigători. Pierde Uniunea însă pierde și regatul.