Dacă tot vorbim despre Halloween, și despre fantome, mai există una… Biserica Ortodoxă. Ca să fiu cât mai clar din start, am să declar, asumându-mi tot ce înseamnă asta, că sunt un tip credincios… dar nu habotnic. Nu vreau să mă înscriu în valul tot mai mare al celor care denigrează biserica. O să mă alătur însă celor care o critică.
Mi-aș fi dorit foarte tare ca în toate aceste zile, să văd o față bisericească alături de mamele care-și plâng copiii. Românii au demonstrat în aceste zile că sunt un popor și nu o populație. Biserica Ortodoxă NU a reușit să demonstreze că suntem și creștini, nu doar ortodocsi.
Arhiepiscopul Romano-Catolic, Ioan Robu, a mers la clubul Colectiv, a aprins o lumânare, a îngenunchiat şi s-a rugat. Suntem o țară preponderent ortodoxă și nu catolică. Oare primul care ar fi trebuit să îngenuncheze acolo nu trebuia să fie Daniel, prefericitul? Acela a fost momentul în care mi-am ridicat mari semne de întrebare legate de umanitatea care se ascunde prea bine, sau nu, în spatele BOR.
Citesc, și recunosc că nu am avut sursele necesare să verific această informație, că părinților uneia dintre victimele incendiului din club li s-a refuzat înmormântarea din cauza lipsei banilor. Plătiseră deja milioane ca să-și ia copilul de la IML. Oameni buni în țara asta s-au investit miliarde în bisercici… nu calculăm aici ROI-ul(return on investment), ar fi trebuit să se întoarcă o vorbă bună, o mângâiere… atât. Și dacă ea se lasă așteptată la ce bun toate astea?
RUSINE BOR, RUSINE CONDUCATORIILOR BOR!!!
Sa intelegem, deci, ca un exercitiu de imagine, posibil aducator de "voturi" (cititi "prozeliti"), ceea ce in opinia mea a facut monseniorul Robu mergand si rugandu-se la locul tragediei din clubul Colectiv, dupa ce atacul mediatic furibund la adresa Bisericii Ortodoxe se manifestase deja de buna vreme, echivaleaza automat cu umanismul sau omenia (sa)? Sunt convins ca monseniorul nu s-a bucurat de ceea ce s-a intamplat si chiar i-a parut rau pentru tragedie, desi sentimentele acestea poate le-a trait mult mai profund in alte clipe, cand poate nu a fost vazut de o intreaga tara unitandu-se la televizor sau care a citit in presa scrisa, decat cele din timpul in care s-a rugat acolo. Dar de ce ar trebui sa credem ca patriarhului ortodox al Romaniei nu i-ar fi parut la fel de rau ca si moseniorului catolic pentru ca au murit niste oameni (nici inainte si nici dupa, nici "ingeri" si nici "demoni")? Cine crede ca patriarhul sau alti ortodocsi, de multe ori etichetati drept "habotnici" prin comparatie cu propria traire spirituala superficiala, s-ar fi bucurat de vre-o lucrare satanica printre cei din club, chiar daca aceasta este posibil sa fi fost cauza tragediei, nu poate fi decat un urator fara motiv, din pura rautate al Bisericii (Ortodoxe), foarte probabil un ateu, desi nu chiar (adica poate fi un sectar), eventual camuflat sub masca "moralitatii" seculare. Atacul, denigrarea sau critica insuficient fundamentata teologic la adresa conducatorului vazut al Bisericii este evident un atac la adresa ei ca intreg, indiferent care este motivatia pe care o invoca cel care il lanseaza (nu ma refer direct la posesorul blogului de fata si autorul postarii de mai sus). Haideti sa nu fim ipocriti! Cei care au suferit (nu fizic) cel mai mult si mai profund au fost cei care au trecut prin tragedia respectiva, in special cei care i-au supravietuit, atat cei prezenti in club, dar indeosebi cei apropiati lor, respectiv rude si prieteni. Unora dintre noi, ceilalti, nu le-a parut rau cu nimic mai mult pentru ceea ce li s-a intamplat acelor oamneni, doar pentru ca au spus mereu acest lucru, au "plans" sau au aprins lumanari in vazul tuturor, si cu atat mai putin pentru ca au manifestat galagios impotriva coruptiei in piete, desi aceste actiuni au si ele menirea lor. Cei si cele care se isterizeaza si plang in hohote cand "porumbeii" din telenovela au fost despartiti si nu mai pot fi impreuna nu sunt cu nimic mai putin umani sau credinciosi, doar pentru acest motiv, decat ceilalti, care nu o fac. Da, e adevarat, ceea ce s-a intamplat in clubul acela a fost realitate, nu fictiune, dar comparatia e totusi relevanta, pastrand proportiile, pentru cei cu suficienta inteligenta. Faptul, insa, ca, spre deosebire de Biserica Catolica, reprezentata in Romania de monseniorul Robu, Biserica Ortodoxa Romana, prin vocea unora dintre preotii ei cei mai cunoscuti publicului (inclusiv a patriarhului), a afirmat (direct sau indirect), printre altele, ca, dincolo de compasiunea pe care trebuie sa o manifestam fata de oricine care trece printr-o astfel de tragedie, trebuie sa ne si gandim profund, cu maturitate spirituala la cauzele ei (posibile) si invatamintele pe care trebuie sa le tragem in urma ei, oricat de "sinistra" li s-ar putea parea unora abordarea, nu dovedeste absolut nicio lipsa de omenie. Pana la urma, cei care au savarsit slujba inmormantarii si s-au rugat, cu respectarea canoanelor ortodoxe, la capataiul majoritatii celor decedati in incendiu au fost tot preotii ortodocsi "arsi" pe rugul ateismului agresiv, dar camuflat sub masca umanismului.