Stau și mă minunez de fiecare dată când ajung să lucrez cu instituțiile statului. Un stat încremenit în timp, care se opune ca un catâr căpos schimbării.
Scena s-a nascut de această dată dintr-un schimb auto. Fără nicio tranzacție financiară. În realitate, din cauza unui sistem birocratic păcătos, lucrurile au fost mult mai complicate. Am făcut un contract de vânzare pe mașina mea și un altul de cumpărare pe mașina cu care am schimbat-o. Și de aici începe nebunia.
Drum la direcția de taxe și impozite pentru scoatere unui certificat fiscal din care să rezulte că mașina este curată fiscal. Coadă. În 50 de minute ajung în față, doar ca să depun documntel. Însă trebuie să revin a doua zi ca să ridic „fiscalul”. Încă 30 de minute pierdute.
Apoi cu fostul proprietar facem schimb de certificate… și el a pierdut același timp. Cu noul document mă întorc la direcția de taxe și impozite ca să înregistrez fiscal noua mașină. Încă 40 de minute. De aici plec la fisc sector 3, trebuie să scot dovada că noua mașină are taxa de mediu plătită și nerecuperată. În ghișeul comunist, trei doamne extrem de plictisite se uită la mine ca la intrusul ce le strică liniștea. Cu toate acestea îmi iau inima-n dinți și le spun ce vreau. Ei da urmează alte drumuri pentru fotocopierea unor documente. Completare declarație. În total 35 de minute. Nu, nu s eeliberează pe loc trebuie să revin dup 3 zile. Înca 10 minute pierdute.
Următorul pas Regsitrul Auto Român. Locul de unde trebuie să scot un doscument din care să rezulte că mașina nu este furată, este un document de autenticitate. Suni azi și te programează în 3 săptămâni. Prima ora de programare este 10 . Mă tot gândeam că mă trezesc dimineață și mai salvez câteva ore astfel încât să nu „fur” iar din orele de program d ela job. Nu a fost să fie.
La 9:55 sunt la RAR nu pot intra până la 10. În fine primesc bonul de ordine, la ora 10:15 mașina este luată la verificat. Nu durează mult, se fac doar câteva fotografii pe seriile mașinii. În 15 minute e gata. Dar mai durează o oră până primesc documentul de care am atâta nevoie la poliție.
Urmează un drum la CEC. Slavă domnului nu este coadă, rezolv totul în mai puțin de 10 minute. În final urmeză înmatricularea.
La poliție lucrurile sunt simple, bilet de ordine, la ora 8:15 am numărul 18. Funcționează un singur ghișeu. Îmi scriu pe facebook nemulțumirea tăguind serviciul de înmatriculări. Coincidență sau nu se deschide și un al doilea ghișeu. La 9:15 predau actele după care urmează alte 3 ore de așteptat dup noul talon și noile numere. Perioadă în care ești sechestrat în sediul DRPCIV nu mai ai nici numere și nici talon.
Ați ținut socoteala? Nu vă chinuți. 8 ore și 40 de minute. Socotiți voi dacă este mult sau puțin. La asta însă adăugați orele pierdute în trafic și apoi înmulțiți cu doi, fiindcă în orice tranzacție sunt implicați doi oameni.
În ultimii 10 ani România a plătit peste 10 miliarde de euro pentru informatizarea instituțiilor publice. Cu toate astea contribuabilul umblă în continuare cu dosare stufoase. Până la urmă nici nu contează suma cheltuită ci rezultatele obținute.
Iar pentru cele 10 miliarde de euro eficienta sistemului este zero. Iar partea cea mai proastă este că investiția asta prost făcută afectează toată economia pentru că reduce din productivitatea muncii.
Datele Eurostat arată un nivel al productivității în țara noastră de doar 17,4% din media UE 28 și de numai 15% față de media zonei euro.
În loc de concluzie aș spune așa – atunci când vom înțelege că DOAR o reformă STRUCTURALĂ PROFUNDĂ în societatea românească ne va putea ajuta să facem un pas înainte, doar atunci ne vom putea permite să ne uităm și spre alte forme de încurajare a creșterii economice fie ele prin consum sau investiții (vezi condul fiscal). Până atunci însă, orice măsuri luate îndreptate într-o altă direcție decât cea amintită, sunt sortite eșecului.