Vorbeam într-un articol despre obediență și de comportamentele aberante pe care le poate induce. Atunci era vorba despre un experiment, dar de data asta e ceva cât se poate de real – o știre care a făcut înconjurl presei ne spune despre o ”tovarășă” învățătoare din Cluj care a fost înregistrată în timp ce umilea un biet copil. N-aș vrea să reproduc ce cuvinte a folosit și cu ce ton.
Și e atât de grav? Da, e grav, de 3 ori grav.
În primul rând, bineînțeles, pentru că niște copii aflați la o vârstă atât de fragedă ar putea rămâne cu sechele pe toată viața. Nu doar copilul agresat în mod direct, dar și ceilalți care au asistat la această agresiune.
În al doilea rând pentru că autoritățile se fâstâcesc și se codesc să ia măsuri… Stai să vedem ce s-a întâmplat, Stai să vezi că învâțătoarea a avut nu știu ce probleme și de aia nu s-a controlat, Stai că de fapt ea e un om bun și un suflet mare…
În al treilea rând pentru că s-au găsit niște părinți care să îi ia apărarea învâțătoarei și care să o acuze tocmai pe mama elevei care a făcut înregistrarea din clasă.
Am vorbit odată cu un profesor din Canada. Mi-a spus că la ei copiii sunt educați de mici în așa fel încât să deprindă cât mai bine acele soft skills pe care le caută companiile. Sunt încurajați să lucreze în echipă, să facă proiecte și să găsească soluții creative, să prezinte și să vorbească în fața publicului. Păi ce creativitate să mai aibă un copil după ce învâțătoarea zbiară la el și îl face în toate felurile? Și unde? La o școală de muzică, unde ar trebui să se pună și mai mare accent pe latura creativă. Cum să mai aibă el curajul să deschidă gura în public dacă a fost umilit atunci când a făcut-o? Cum să învețe copiii să lucreze pe proiecte când încă în învățământul românesc accentul se pune pe memorare și nu pe rezolvare de probleme?
Pentru cazul acestei învățătoare de la Cluj cel mai vinovat este bineînțeles sistemul pentru că este prost conceput și permite apariția acestor situații. Pentru că da, nu e deloc un caz singular ci ceva aproape generalizat. Există foarte mulți dascăli blazați și lipsiți de orice motivație. Cât timp profesorii sunt foarte prost plătiți nici n-are cum să fie altfel. Dar mai prost decât nivelul salarial scăzut e felul în care se împart banii. Se pune foarte puțin accent pe rezultate. Singura caliate pe care trebuie să o aibă un profesor pentru a primi mai mulți bani este să îmbătrânească în meserie. Cam atât. Nu există un sistem eficient de evaluare. Notele pe care le obțin elevii nu reflrectă în totalitate performanța de care sunt capabili. Mai ales că de multe ori se dau note umflate și nemeritate. Ne mai mirăm de ce sunt atât de mulți ”proști cu diplomă”.
Eu personal nu pot să înțeleg de ce se schimbă legea învățământului aproape în fiecare an și cu toate acestea tot nu s-a reușit până acum să avem o programă școlară adaptată cerințelor moderne, de ce după atâtea reforme sistemul tot ineficient, prost organizat și nereformat e.
Mai mult, toate schimbările astea au făcut un rău enorm. Ce plan de viață să-și mai facă un copil, un tânăr, dacă nu știe de pe un an pe altul ce o să se întâmple. Și pe urmă ne mai minunăm că sunt rezultate catastrofale la bacalaureat. Cum să nu fie? La așa brambureală, așa rezultate.
Oamenii ăștia care lucrează în Ministerul Învățământului or fi conștienți de consecințele faptelor lor?
Mă întreb, oare pe profesori îi trimite cineva la cursuri? Ca să ajungi profesor e obligatoriu să faci niște cursuri de pedagogie. Și e suficient? Au făcut niște cursuri o dată și gata? Dar niște cursuri de auto-control n-ar trebui făcute? Ca să nu mai fie profesori care o iau razna. Dar niște cursuri care să-i învețe pe profesori cum să colaboreze cu părinții copiilor? Dar niște cursuri care să-i învețe pe profesori cum să atragă alături de școală companii care să o sponsorizeze și care să fie interesate să și angajeze absolvenți? Dar niște schimburi de experiență n-ar fi bune? Să învețe toți cele mai bune practici de la cei care au avut rezultate. Și cel mai important e ca aceste cursuri să se facă pe bune nu doar să se bifeze că s-au făcut pentru că altfel sunt doar bani risipiți.
Oare pentru directorul școlii de muzică din Cluj ce cursuri s-ar potrivi? Cursuri de deschis ochii? Cursuri de combatere a solidarității prost înțelese? Cursuri împotriva naivității? Am mai văzut la televizor atitudini de genul ăsta… Aaa, băiat bun și liniștit, doar că nu știu ce l-a apucat că a pus mâna pe topor și i-a crăpat unuia capul. Asta de bun și liniștit ce era. Domnule director, dumneata chiar nu ți-ai dat seama că învățătoarea respectivă are niște probleme? Chiar așa, a apucat-o dintr-o dată? Ai încercat să stai de vorbă cu ea? Ai încercat să găsești o rezolvare? Nu prea cred. Cred că ți-a fost mai ușor să te prefaci că nu se întâmplă nimic. Acum, că s-a întâmplat, probabil că îți spui că ai avut ghinion. Așa spun toți care nu înțeleg nimic din ce li se întâmplă – ghinionul e de vină. De fapt n-ai avut ghinion ci ți-ai făcut-o cu mâna ta. Ca să zic așa, mai degrabă ai avut noroc că ai stat atâta timp în scaunul de director până s-a spart buba.
Dar pentru părinții care i-au și luat apărarea învățătoarei ce cursuri ar fi potrivite? Pentru că înseamnă că lor li s-a părut normal ceea ce s-a întâmplat. Din păcate sunt încă foarte mulți oameni care cred că ”bătaia e ruptă din rai” și ca atare li se pare normal să-și bată copiii, să-și bată nevasta, să lase pe alții să le bată copiii. Dacă ei au fost ”educați cu parul” și totuși au ajuns oameni maturi (oare or fi maturi și în gândire?) înseamnă că așa e bine și tot cu parul trebuie crescuți și copiii lor. Sunt încă foarte mulți oameni care habar nu au să explice ceva unui copil, în schimb îl terorizează cu amenințări de genul – ”dacă nu ești cuminte te dau la baubau să te mănânce”
Mda, baubau-ul ăsta chiar există și chiar mănâncă sufletele oamenilor. Cel mai mult îi place să se hrănească cu copii pentru că e o creatură născută din ignoranța și nepăsarea celor care ar trebui de fapt să aibă grijă de copii.
Dar baubaul ăsta e mai periculos decât crezi. Nu mănâncă doar copiii care nu sunt cuminți ci mușcă din fiecare dintre noi. Baubaul e întruchipat nu numai de o învățătoare isterică ci și de șoferi care se comportă isteric în trafic, de colegi și șefi care se comportă isterici la serviciu, de funcționari care se comportă isteric în spatele geamului unui ghișeu și așa mai departe. Baubaul ăsta s-a născut din obediență prost înțeleasă și va fi puternic și va mănca suflete atâta timp căt va fi alimentat de mentalități greșite și prejudecăți, de spaime și de lipsă de atitudine.
Tu ce părere ai? Ai întâlnit cazuri asemănătoare? Cum te-au afectat?
Ce ar trebui făcut ca să nu se mai repete? Cine ar trebui să facă?