Am pregătit azi un subiect pe cât de interesant pe atât de problematic. O să vorbim despre fondurile europene. Adică despre acei bani pe care Uniunea ni-i dă dar nu ni-i bagă şi în traistă. Ca să-i primeşti trebuie să te ducă aşa capul să faci nişte proiecte pe care experţii de la Bruxelles să le aprobe şi pe care ulterior să primeşti nişte bani ca se le transformi din stadiu de proiect în construcţii palpabile. Vorbesc acum despre partea macro a fondurilor.
Şi când spun că nu prea ne duce minte să facem proiectele astea mă bazez pe nişte cifre. România e pe ultimul loc la atragerea fondurilor europene. Dar suntem totuşi şi noi fruntaşi la ceva. La fraudă. Suntem ţara cu cei mai mulţi bani europeni atraşi în condiţii suspecte. Cele mai multe anchete pentru deturnarea banilor din bugetul Uniunii Europene se desfăşoară în România. În unele cazuri sunt erori nevinovate la întocmirea dosarelor. Sunt însă multe cazuri în care banii chiar sunt furaţi. Aceste fraude nu sunt doar dăunătoare pentru imaginea României la nivel european. Sunt şi costisitoare. Sunt de ajuns câteva fraude în sistem pentru ca autorităţile de la Bruxelles să blocheze programe întregi de miliarde de euro.
Un raport al Oficiului European Antifraudă arată că peste 36 de investigaţii s-au încheiat ori sunt în desfăşurare. Şi să ne aducem amintre de Nelu Iordache implicat în unul dintre cele mai răsunătoare scandaluri de deturnare de fonduri. Prin firma patronată de el, Romstrade, Nelu Iordache a luat frumos banii de la Bruxelles, promiţând că face drumuri cu ei şi cand s-a văzut cu banii în traistă a uitat de promisiuni şi şi-a cumpărat un avion cu ei. E vorba de vreo 6 milioane de euro în această fraudă. Cu mărunţişul care i-a rămas şi-a achitat datoriile firmei. Om practic.
Cu furturi cu tot România a ajuns la un grad de absorbţie a fondurilor Eurpene de sub 60% cu câteva săptămâni înainte de termenul limită la care mai poate atrage banii din vechiul buget al UE. Chiar şi în cel mai optimist scenariu tot vom pierde vreo 6 miliarde de euro. Altfel spus din cele 19 miliarde de euro pe care Uniunea Europeană le-a pus la dispoziţia României în urmă cu 8 ani, au ajuns în ţară doar jumătate.
Noul guvern nu prea are ce să facă în timpul care a mai rămas până la finele anului. Va trebui să se concentreze în schimb pe actualul exerciţiu bugetar al Uniunii Europene, care deja a început şi în care România deja este în urmă.
În următoarele săptămâni, Comisia Europeană i-ar putea aproba României plăţi retrospective de 665 de milioane de euro. Sunt bani pe care statul i-a cheltuit cu proiecte pe care le-a realizat de unul singur, dar care până la urmă ar putea fi decontaţi din Bugetul UE. Alte câteva miliarde ar putea fi atrase până la finalul anului prin proiecte pentru care s-a cerut de la bun început finanţare europeană.
Este clar că statul este depăşit la acest capitol. De foarte multe ori m-am întrebat dacă nu vrea sau nu poate să atragă banii de la Bruxelles. Fiindcă aşa cum aţi văzut, comisarii europeni controlează totul la centimă, prin urmare cei care atrag banii nu prea pot face şmecherii aşa cum fac cu sumele uriaşe din bugetul de stat. Atunci s-a renunţat la idee şi s-au concentrat cu toţii clasa politică şi băieţii deştepţi pe bani de la Bucureşti, acolo oricum nu controlează nimeni cum se cheltuiesc bani şi chiar dacă o face cineva nu există repercursiuni… păi şi în cazul ăasta de ce să te mai complici cu proiecte şi alte chestii din astea care-ţi mai pot aduce şi OLAF-ul pe cap… ăsta fiind organismul de control al Uniunii Europene.