„Mi-aş dori să-mi permită legea să le suspend activitatea de creditare către persoane fizice. Caut în legislaţie portiţa care-mi permite acest lucru”
Domnul Dunca este de formaţie inginer mecanic, conform propriului CV, dar asta nu-l scuză în faţa unei astfel de declaraţii, fiindcă presupun că are în jurul domniei sale ceva consilieri care să-i spună ce e bine şi ce nu să declare în mod public.
Ba mai mult, ca să-şi înece amarul, domnul Dunca spune că studiază acum portiţa legislativă prin care poate să-şi ducă visul la bun sfârşit. Cred că cineva trebuie să-l trezească repede până visul nu devine coşmar.
Rezervele minime obligatorii (RMO) sunt reprezentate de disponibilităţi băneşti ale instituţiilor de credit, în lei şi în valută, păstrate în conturi deschise la Banca Naţională a României.
Funcţiile principale ale mecanismului RMO constituite în lei sunt cea de control monetar (aflată în strânsă corelaţie cu cea de gestionare a lichidităţii de către BNR) şi cea de stabilizare a ratelor dobânzilor de pe piaţa monetară interbancară. Rolul major al RMO în valută este acela de a tempera expansiunea creditului în valută. – sursa BNR
BNR face un control de risc, şi diferenţa dintre cele două este una consistentă. Cred că este înţeles că activitatea bancară presupune mai mult decât creditare şi a găsi elemente greşite în aceste credite. E o activitate mult mai complexă care implică risc. ANPC nu are atribuţii în evaluarea acestui risc, aşa că din această perspectivă este doar atributul BNR să facă evaluarea de risc şi numai în această măsură se pot lua decizii aşa ferme care presupun suspendarea activităţii bancare. Acest control este mult mai riguros, profund şi complex. Fiecare dintre cele două instituţii trebuie să-şi facă datoria conform legislaţiei în vigoare. Nu cred că există portiţe şi nici măcar elemente de speculat în privinţa acestor sarcini pe care legiuitorul a avut înţelepciunea să le împartă între aceste două instituţii.